Le respectăm, le transmitem mai departe și le invocăm ca parte din identitatea noastră. Dar nu toate obiceiurile sunt la fel de vechi sau de autentice pe cât credem. Unele s-au născut din credință, altele din frică sau obișnuință, iar granița dintre tradiție și superstiție este, de multe ori, mai subțire decât pare.
Câte bordeie, atâtea obiceiuri. Le invocăm cu mândrie și ne place să accentuăm că le păstrăm și le transmitem „din generație în generație”. Dar cât de vechi sunt, de fapt, tradițiile pe care le ducem mai departe? Și unde se termină istoria transmisă din străbuni?
„Atunci când vorbim despre tradiții. Așa cum ați menționat și dvs. Noi nu putem să dăm o perioada sau o dată exactă, când au apărut ele. Și atunci când spunem că ele sunt din moși strămoși, să fim foarte sinceri. Nu sunt chiar din strămoși. Ele pot apărea și brusc, precum și pot dispărea foarte ușor”, a declarat pentru „Alo, TV8”, preotul Maxim Melinti.
Unele tradiții par vechi dec când lumea, dar în realitate sunt surprinzător de recente. Bradul, de exemplu, a devenit simbolul aproape universal al Crăciunului abia acum un secol. Altele vin din perioada precreștină și încercau să explice fenomenele naturii sau să marcheze evenimente importante din viață. Avem și obiceiuri care s-au păstrat pur și simplu din obișnuință.
„Avem niște lucruri care nu au nici o treabă nici cu credința nici cu cultura - furatul porților de sf. Andrei. Altele uită că trebuie de vrăjit de Sânziene. Da, noi avem sărbătoarea sf. Ioan Botezătorul. Sânzienele sunt de tradiție păgână”, mai spune preotul.
Pe lângă tradiții, avem și un lung șir de superstiții — unele foarte vechi, altele apărute mai recent. De la ața roșie „împotriva deochiului” sau credința că nimeni nu trebuie să intre în casă până copilul nu este botezat, până la idei moderne despre destinul scris în stele, obiecte care poartă noroc sau așezarea „strategică” a mobilierului pentru succes.
„Tradițiile, ele trebuie să fie păstrate. Ele nu pot fi anulate, ele nu pot fi șterse din memoria colectivă. Însă, atunci când unele tradiții se transformă în superstiții și ele anulează gândirea noastră, te cheamă să te conduci după anumite cifre, după anumite talismane este deja urât”, a punctat Maxim Melinti.
Succesul pe care ni-l dorim cu toții nu vine din scorțișoara pusă în cafeaua de joi dimineață. Rețeta e mult mai simplă — muncă, dedicare și perseverență. Iar oamenii aleg să creadă în superstiții, fie că speră la o scurtătură în viață, fie pentru a se feri de ceva rău, susține preotul:
„Frica de a i se întâmpla ceva rău îl orbește. Atunci când îi spui omului că ața roșie nu te protejeze și nu poate să-ți dăuneze nici un fel de diochi, atâta timp cât crezi, cât ești om curat la suflet, el și-a băgat în cap lucru ăsta. Și el îți spune că: așa am apucat de la părinți, mama sau nănașa, e foarte greu să lucrezi omul aceasta. El trebuie să învețe să gândească.”
Tradițiile și superstițiile se transmit de la om la om și evoluează odată cu timpul. Fac parte din identitatea noastră și trebuie păstrate, dar e la fel de important să le privim critic și să înțelegem cum ne influențează viața.
