Republica Democratică Moldovenească este prezentată astăzi de unii politicieni ca un stat funcțional, distrus ulterior de România. Contextul epocii arată însă o realitate: război, revoluție, haos și lipsa unor instituții capabile să controleze situația. Ce a reprezentat cu adevărat această republică și de ce nu a reușit să supraviețuiască?
„Sunt sigură că mulți dintre voi nu cunosc că pe 2 decembrie 1917, străbunicii noștri au făcut ceva ce astăzi ne este interzis să spunem cu voce tare: au proclamat Republica Democratică Moldovenească” a declarat președinta partidului „Moldova Mare”, Victoria Furtună.
Tema este atât de secretă, încât se regăsește în manualele de istorie de clasa a IX-a și a XII-a, fapt ce ne arată contrariul- subiectul este încurajat spre studiu.
Victoria Furtună a resuscitat un vechi narativ sovietic, sugerând că elita locală din Basarabia a reușit să construiască instituții de stat solide, care au fost șterse de Regatul României.
„Aceștia doar în 3 luni au făcut ceea ce azi nici în 34 de ani nu putem face. Guvern cu 10 ministere format pe 7 decembrie 1917. Armata națională moldovenească, nu mercenari sau trupe de ocupație. Bancă de stat, sistem fiscal și vamă proprie”, a mai spus Victoria Furtună.
Crearea Republicii Democratice Moldovenești trebuie analizată în contextul epocii: Primul Război Mondial era în plină desfășurare, iar după abdicarea țarului Nicolae al II-lea în februarie 1917, conducerea Imperiului Rus a fost preluată de un guvern provizoriu care a lansat mai multe reforme democratice.
„În întreg imperiul a început constituirea partidelor politice, regiunile au început să manifeste tendințe de autonomie și pe acest fundal, în Basarabia s-a creat partidul național moldovenesc”, a explicat pentru „Alo, TV8”, doctorul în istorie Octavian Țîcu.
Procesul de democratizare a fost stopat de lovitura de stat bolșevică din toamna anului 1917, generând haos și dezordine. În aceste condiții, militarii moldoveni reuniți la Chișinău au înființat Sfatul Țării, care la 2 decembrie 1917 a proclamat Republica Democratică Moldovenească, ca entitate autonomă. Totuși, autoritățile locale nu dispuneau de pârghii pentru a controla haosul provocat de trupele bolșevizate.
„Pantelimon Ierhan ne arăta o situație devastatoare în care instituțiile acestei republici era incapabilă să ofere soluții. Nu aveau posibilități de a impune autoritatea, pentru că totul se fărâmița în revoluția bolșevică, în primul război mondial. Era o situație în care efectiv Basarabia ar fi fost ocupată efective de mai multe entități, care își aveau propriile planuri în raport cu Basarabia”, spune istoricul.
Pe fondul acestei situații, în care Sfatul Țării risca să-și piardă definitiv autoritatea, a fost solicitată intervenția armatei române pentru a restabili ordinea și a preveni instaurarea puterii bolșevice la Chișinău.
„În realitate, armatele române au fost chemate de Sfatul Țării, de guvernul republicii, iar în al doilea rând. După intrarea armatelor române, la 24 ianuarie se proclamă independența Republicii Democratice Moldovenești, care însemna o independență atât de Rusia cât și de România”, a menționat Octavian
Atât solicitarea sprijinului armatei române, cât și actul Unirii din 27 martie 1918 au fost decizii proprii ale organului legislativ local, confirmate ulterior ca soluții pragmatice în fața războiului civil rus și a evoluțiilor politice din URSS.
„Fiecare moldovean ar trebui să se întrebe ce s-ar fi întâmplat cu el și familia lui dacă bolșevici luau puterea în 1918. Deci deportări, foamete, represiuni, execuții, tot ce a fost în URSS, perioada cea mai dramatică în care au murit milioane de oameni. Deci în 36-38 au fost împușcați într-un an și jumătate 750.000 de oameni, 1500 de oameni pe zi”, a punctat istoricul.
Nici în Basarabia viața nu a fost simplă după încheierea războiului război mondial, dar actul de unire a ferit populația locală de ororile regimului comunist din perioada interbelică.
