La 24 ianuarie, în fiecare an, este sărbătorită Ziua Unirii Principatelor Române. În 2026, se împlinesc 167 de ani de la alegerea în unanimitate la 24 ianuarie/5 februarie 1859 a lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Țării Românești. Înainte, Rusia a mai ocupat Moldova şi Ţara Românească, între 1829 şi 1834, când s-a războit cu Imperiul Otoman şi l-a numit pe generalul Pavel Kiseleff guvernator al celor două teritorii româneşti. Şi atunci, ca şi acum, poporul român era înapoiat la infrastructură şi organizaţie administrativă faţă de vest, scrie alephnews.ro.
Situaţia de la 24 ianuarie 1859 - Rusia se bătuse pentru Crimeea şi ocupase Moldova şi Ţara Românească, între 1853 şi 1856 (Războiul Crimeei), în condiţiile în care Basarabia a fost ocupată încă din 1812, chiar dacă exista un tratat în care ţarul garanta integritatea Moldovei.
Franţa şi Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord au intervenit şi doar la presiunea lor Rusia şi-a retras armata din cele două provincii româneşti, lucru care a ajutat procesul de unire din 24 ianuarie 1859.
Înainte, Rusia a mai ocupat Moldova şi Ţara Românească, între 1829 şi 1834, când s-a războit cu Imperiul Otoman şi l-a numit pe generalul Pavel Kiseleff guvernator al celor două teritorii româneşti.
Rusia, indiferent dacă vorbim de perioada ţaristă, sovietică sau putinistă s-a lupta pentru teritorii şi nu a scăpat încă de mentalitatea de imperiu nici în ziua de astăzi.
Şi atunci, ca şi acum, poporul român era înapoiat la infrastructură şi organizaţie administrativă faţă de vest. Alexandru Ioan Cuza a domnit doar şapte ani, dar a realizat reforme interne, de la armată la administraţie şi finanţe, unele dintre ele rămânând până astăzi. Cuza a fost unul dintre puţinii politicieni români care şi-a respectat cuvântul faţă de poporul român.
Gândiţi-vă doar la secularizarea averilor mănăstireşti, adoptată de Alexandru Ioan Cuza la 25 decembrie 1863, când aproximativ 25% din suprafaţa arabilă şi forestieră a ţării, deţinută de mănăstiri închinate (sub influenţă greacă), a trecut în proprietatea statului român.
Alte reforme au fost cea militară, agrară, a învăţământului şi judiciară, alături de unificarea administrativă, reforma electorală şi fiscală, toate realizate cu sprijinul cabinetului lui Mihail Kogălniceanu, deşi a întâmpinat rezistenţă, culminând cu lovitura de stat din 2 mai 1864, dată pentru a reuşi să impună o lege electorală nouă, adoptarea legii rurale şi modernizarea rapidă a statului.
Ca şi acum, au fost forţe conservatoare care s-au opus reformelor radicale de modernizare a statului, în special celei agrare care dădea pământ ţăranilor. Astfel s-a format „Monstruoasa coaliţie”, între stânga radicală şi dreapta conservatoare, care l-a forţat pe Cuza să abdice la 11 februarie 1866, cu ajutorul unor ofiţeri care au ajuns toţi generali.
Pe 13 februarie 1866, Cuza părăseşte ţara, prin Braşov, iar puterea este preluată de „locotenenţa domnească”, iar pe 10 mai 1866 Noua Adunare îl proclamă pe prinţul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen domnitor al României, sub numele de Carol I.
La moartea sa la doar 53 de ani, pe 15 mai 1873, Mihail Kogălniceanu a spus că nu greşelile, ci faptele lui cele mari i-au adus căderea, referindu-se la marele număr de reforme sociale, economice, administrative, politice, care au nemulţumit o mare parte a claselor conducătoare: boieri, biserică, politicieni.
