Monumentele sovietice din Moldova sunt din nou folosite ca instrument de presiune și propagandă. Presa rusă și cea din stânga Nistrului prezintă frecvent cazuri de vandalism sau discuții despre demontare drept o politică de stat și o „rescriere a istoriei”. În realitate, aceste narațiuni ignoră cadrul legal din Moldova, dar și contextul istoric. Unde se termină memoria istorică și unde începe manipularea politică?
„În Bălți, vandalii au profanat monumentul soldaților sovietici eliberatori.”
„Lupta împotriva monumentelor dedicate trecutului glorios demonstrează că în Moldova, vandalismul este la nivel de ideologie de stat.”
„În Moldova ar putea fi demontate toate monumentele sovietice.”
„În Moldova se elaborează baza legislativă pentru rescrierea istoriei.”
Presa rusă și cea din stânga Nistrului prezintă orice act de vandalism asupra monumentelor sovietice drept o politică de stat. Dar evită să spună că asemenea fapte sunt sancționate în Moldova cu până la 2 ani de închisoare, amenzi de până la 47.500 de lei sau până la 240 ore de muncă neremunerată în folosul comunității.
Deși în țara noastră există monumente dedicate personalităților notorii, victimelor fascismului sau represiunilor comuniste, Moscova și Tiraspolul se concentrează exclusiv pe cele ridicate în timpul URSS.
„Pentru că în perioada sovietică, în anii puterii sovietice ca și în celelalte republicii unionale, în Republica Moldova, s-au ridicat multe monumente pe principii ideologiei, pe principii politice”, a explicat istoricul Anatol Petrencu pentru „Alo, TV8”.
Cel mai frecvent punct de dispută pe acest subiect rămâne statuia ecvestră a lui Grigore Kotovski. Propaganda sovietică l-a prezentat timp îndelungat drept erou și luptător pentru puterea sovietică, iar ecourile acestui narativ persistă și astăzi, mai ales în regiunea transnistreană.
„Ministerul Culturii al Moldovei continuă să lupte împotriva monumentelor sovietice. Kotovski și Lazo nu ar trebui să se afle în centrul Chișinăului. Ei nu merită să fie acolo unde sunt acum, a declarat ministrul Culturii”, se anunță la un post TV din stânga Nistrului.
Grigore Kotovski a fost glorificat la inițiativa lui Stalin, prin filme și propagandă oficială, pentru că orice stat își construiește mituri fondatoare și are nevoie de personaje-simbol care să le susțină.
„În realitate și vă spun în cunoștință de cauză ca am citit despre Kotovski tot sau aproape tot. Kotovski a fost un bandit, un hoț care în anii primului război mondial a furat din Chișinău, din împrejurimi, drumul spre Odesea. A intrat în casa unor gospodari, în casa unor bogați, i-a jăcmănit de bani, de obiecte de aur și le ducea în Odesa și le vindea. Și asta era activitatea lui”, spune Anatolie Petrencu.
Monumentele pot fi reinterpretate în lumina noilor realități, iar cele dedicate Armatei Roșii nu fac excepție. Rolul acesteia în înfrângerea nazismului rămâne incontestabil, însă crimele staliniste și instaurarea unui alt regim totalitar au debusolat percepția asupra lor. Alte state cu experiențe similare au găsit soluții care pot servi drept exemplu.
„Aș vrea să fac trimitere la lituanieni are au avut și el așa monumente ridicate atât demnitarilor comuniști cât și eliberatorilor numiți și așa mai departe. Și iată că s-a găsit un lituanian care pe teritoriul a 3 hectare a construit un muzeu în aer liber și a concentrat toate aceste monumente într-un muzeu. Eu am fost acolo într-o zi de lucru și era la casa ca să ajungă la acest muzeu. Adică avem experiența, experiența țărilor tot foste comuniste”, a menționat istoricul.
Există și personalități ale căror busturi se află pe Aleea Clasicilor și ale căror opere sunt studiate în școli, dar activitatea lor este extrem de controversată. Un exemplu este Octavian Goga, a cărui scurtă perioadă ca prim-ministru al României s-a remarcat prin legi antisemite, inclusiv excluderea evreilor din funcții publice și retragerea cetățeniei, afectând viața a sute de mii de oameni.
Indiferent de cum sunt interpretate anumite evenimente sau personalități, acestea țin exclusiv de decizia și responsabilitatea cetățenilor Republicii Moldova și nu trebuie să fie dictate de opinii din exterior.
„Nu este treaba Moscovei de astăzi să ne critice pe noi ceilalți. Ei care duc un război de 4 ani de zile împotriva Ucrainei, un război de cotropire. Nu au dreptul moral să ne spună nouă ce monumente să lăsăm și ce monumente să dăm jos. Nu sunt monumentele lor”, a puncat Petrencu.
Trecutul ne arată că, în istorie și politică, nu câștigă neapărat cel care are dreptate, dar cel care își spune primul propria poveste.
