În timp ce acuză Occidentul de falsificarea istoriei, Rusia își reabilitează propriii tirani. Stalin revine în spațiul public prin statui și discursuri care ignoră crimele, deportările și milioanele de victime ale regimului său.
Moscova încearcă, de ani buni, să se impună drept un reper al moralității și al conservării trecutului sovietic, criticând orice decizie luată de statele europene în acest sens. Între timp, în Rusia se conturează un fenomen tot mai îngrijorător.
„Noi astăzi inaugurăm monumentul unui mare lider, unui mare conducător de țară, unui mare om- Iosif Vissarionovici Stalin”, declara directorul interimar al fondului cultural„Vitejii ruși”, Ivan Ivanov.
Busturi și statui ale dictatorului Stalin reapar tot mai des în localitățile ruse. Susținătorii îl prezintă drept un lider eficient și un învingător al nazismului, trecând superficial peste cele 20 de milioane de oameni uciși sau care au rămas pe veci în Gulag. Mai mult, unii consideră că ar putea „repeta” acest traseu.
„Monumente lui Lenin și lui Stalin încep să se deschidă în toată țara. La Moscova s-a deschis un X unde moscoviții depun flori. De aceea, acest lucru este unul simbolic. Într-adevăr, țara noastră din nou începe să se ridice și vom parcurge din nou acest drum măreț. Și vom fi o țară măreață pe care o va invidia toată lumea și toate popoarele”, susține deputatul comunist al Dumei din Saratov, Alexander Anidalov.
Unul dintre cei mai sângeroși tirani ai secolului XX, responsabil pentru deportări și foamete, cotropirea altor popoare începe să fie glorificat în Rusia. Potrivit unui sondaj din 2025, realizat de Academia Rusă de Științe, 45% dintre cetățeni îl consideră pe Stalin al doilea cel mai bun conducător al țării, după Vladimir Putin.
„Se dorește a justifica politica lui Stalin, cea externă. Mai ales cea externă. Că aceasta internă cu gulagurile ei nu avem ce spune. Într-adevăr peste 80 de monumente s-au deschis pe timpul lui Putin numai. 80 de monumente”, a explicat pentru „Alo, TV8” istoricul Anatol Petrencu.
În cazul unora, fascinația față de politica externă a lui Stalin, combinată cu ignorarea modului în care a condus țara, poate crea disonanțe cognitive puternice. De exemplu, în vara anului 2023, un preot din Velikie Luki a sfințit noua statuie a vojdiului, trecând cu vedere că în 1937, peste 85.000 de preoți au fost împușcați, iar până în 1940, numărul bisericilor din URSS scăzuse de la circa 30.000 în 1927 la mai puțin de 500.
În pofida acestei radieri a religiei, preotul a încercat să vină cu o justificare cel puțin absurdă:
„Dacă e să vorbim sincer, atunci biserica a avut de suferit în timpul conducerii lui Iosif Vissarionovici, dar datorită acestui fapt, noi acum avem mai mulți martiri noi la care ne rugăm.”
Patriarhia Rusă a condamnat gestul preotului și rămâne, în general, critică față de politicile staliniste. Totuși, în societatea rusă, elogierea unui tiran care se află pe același piedestal cu Hitler devine tot mai simțită. În loc să țină lecții despre istorie și monumente, Moscova ar trebui să privească în curtea sa și să-și amintească că proprii cetățeni au fost primele victime ale stalinismului.



























































