Pe 15 februarie, la 40 de zile după Crăciun, creștinii ortodocși celebrează Întâmpinarea Domnului, cunoscută în popor sub denumirea de Stretenia, conform calendarului vechi. Această sărbătoare marchează momentul în care Fecioara Maria și Iosif îl duc pe Iisus Hristos la Templul din Ierusalim, pentru a împlini rânduielile Legii.
Sărbătoarea Întâmpinării Domnului a fost stabilită în Palestina în secolele III-IV, iar prima mențiune a acesteia provine dintr-un memoriu al pelerinului Egerie, care a participat la sărbătorirea acestei zile la Ierusalim. După 40 de zile de la nașterea Sa, Pruncul Iisus a fost adus la Templul din Ierusalim, unde a fost întâmpinat și ținut în brațe de Dreptul Simeon.
În timp ce credincioșii sărbătoresc Întâmpinarea Domnului, în tradiția populară se ține Streneia sau Ziua Ursului. Oamenii credeau că, în această zi, pot obține puterea ursului, motiv pentru care se ungeau cu grăsime de urs, mai ales copiii. Bolnavii erau tratați prin afumare cu păr de urs. Se spunea că Stretenia este o zi cu „ceasuri rele” și că cei care se nasc sau se căsătoresc în această zi vor avea parte de ghinion. Tradiția populară atribuia schimbarea vremii comportamentului ursului, cunoscut și sub numele de „Ăl Mare” sau „Martin”.
În această zi, conform tradiției, anotimpul rece se confrunta cu cel cald, iar observarea comportamentului ursului era folosită pentru a prezice vremea. Dacă în ziua de Stretenie era soare, ursul ieșea din bârlog, vedea umbra și se retrăgea, ceea ce prevestia prelungirea iernii. Dacă cerul era înnorat și ursul nu-și vedea umbra, semnifica apropierea primăverii. De asemenea, dacă vremea era caldă, se credea că vara va fi călduroasă și rodnică, iar dacă era frig, ger și viscol, vara va fi rece și neroditoare.
După Sfânta Liturghie, este săvârșită tradițional sfințirea lumânărilor, care sunt folosite de credincioși pentru a se proteja de pericole, boli și nevoi.
