În zorii zilei de 24 februarie 2022, Vladimir Putin anunța declanșarea unei „operațiuni militare speciale” în Ucraina. În locul unei capitulări rapide, a urmat o rezistență neașteptată, care nu s-a frânt nici după patru ani. Dacă nu este un război împotriva unui popor, atunci împotriva cui este?
Iadul declanșat pe 24 februarie 2022 era gândit, la Kremlin, ca o campanie fulger. În discursul său din acea dimineață, Vladimir Putin era convins că armata rusă va fi întâmpinată de ucraineni ca o forță eliberatoare, nicidecum una de ocupație.
„Evenimentele de astăzi nu au intenția de a leza drepturile Ucrainei sau poporului ucrainean. Ele sunt legate de protejarea Rusie de cei care au luat Ucraina ostatică și încearcă să o folosească împotriva țării noastre și poporului nostru”, declara președintele Federației Ruse, Valdimir Putin.
Planurile desenate în birouri și calculele grăbite s-au prăbușit încă din primele zile. În locul unei primiri „cu brațele deschise”, a urmat o rezistență dârză. Ucrainenii au ripostat încă din primele ore, folosind toate mijloacele disponibile – atât militare, cât și civile. Imaginile cu coloane de tehnică militară distrusă, proteste din localitățile ocupate și civili care încercau să oprească înaintarea blindatelor cu mâinile goale au făcut înconjurul lumii:
„Acasă! Acasă! Acasă!”
„Fasciştilor! Fasciştilor! Fasciştilor!”
„Melitopol, ridică-te! Melitopol, ridică-te!”
„Noi nu recunoaștem o altă autoritatea decât cea locală, cea ucraineană. Acești nenorociți aici nu vor conduce. Nu vor fi! Nu vor fi! Glorie Ucrainei! Glorie eroilor!”
Un alt mesaj central al lui Vladimir Putin a fost îndreptat către militarii ucraineni. Convins că nu vor opune o rezistență serioasă, le-a promis indulgență dacă vor renunța la luptă.
„Nu permiteți neonaziștilor și banderoviților să folosească copiii, femeile și bătrânii voștri în calitate de scut viu. Luați puterea în propriile mâini. Se pare că nouă ne va fi mai ușor să ajungem la un compromis decât cu această bandă de narcomani și neonaziști care s-au instalat la Kiev și au luat ostatic întreg poporul ucrainean”, spunea Putin.
Mesajul a rămas fără ecou și a avut un efect invers. În loc să depună armele, soldații ucraineni au hotărât să le folosească. Aceștia i-au respins pe invadatori în Nord-Estul țării. Mai mult, în toamnă au organizat o contraofensivă în regiunea Harkov, eliberând 12.000 de km2. Din cauza pierderilor suferite pe câmpul de luptă, armata rusă a fost nevoită să părăsească și orașul Herson. Ironic, după luni în care propaganda de la Moscova insista că „Rusia va rămâne în Herson pentru totdeauna”, retragerea a fost brusc reinterpretată drept „un gest de bunăvoință”.
Cel mai grăitor exemplu al curajului ucrainenilor rămâne gestul celor 13 polițiști de frontieră de pe Insula Șerpilor, care au refuzat să se predea, sfidând exact mesajele lui Putin:
„Aici navă militară rusă, repet. Vă propun să depuneți armele și să vă predați, în caz contrar, împotriva voastră va fi deschis focul. Cum m-ați înțeles? – Navă de război rusă, du-te ***!”
Până la sfârșitul anului 2022, chiar și Vladimir Putin a înțeles că războiul nu viza o „juntă” sau o elită, ci întregul popor ucrainean. Obiectivul Kremlinului a devenit zdrobirea speranței și a spiritului de rezistență. Pentru a-și atinge acest scop, armata rusă a pus în aplicare una dintre cele mai brutale strategii: bombardarea infrastructurii energetice, lăsând milioane de oameni în frig și înturneric.
„Acum se vorbește mult despre atacurile noastre asupra infrastructurii energetice a țării vecine. Da, o facem. Dar cine a începutul primul?”, menționa președintele rus.
Dintre cele patru ierni de război, ultima a fost cea mai grea pentru ucraineni: rachetele și dronele rusești i-au lăsat fără căldură și electricitate la temperaturi de până la -20°C. Cu toate acestea, suferințele zilnice provocate de armata lui Putin nu au stârnit nicio urmă de conștiință în liderul de la Kremlin.
„Nu ne considerăm responsabili de moartea oamenilor, pentru că nu noi am început acest război”, a punctat Putin.
Pentru cei din exterior, lipsa de știri spectaculoase de pe front poate da impresia că războiul „s-a înghețat”,însă cifrele arată contrariul. În 2025, peste 2.500 de civili au murit și peste 12.000 au fost răniți, făcând anul trecut cel mai sângeros pentru populația civilă după 2022. Patru ani de război. Patru ani în care liniștea a devenit o excepție, iar sunetul alarmant al sirenelor o rutină. Războiul nu s-a oprit la linia frontului; a ajuns casele oamenilor, în saloanele de spital, în săli de clasă și în alterele bisericilor.
