De fiecare dată când Chișinăul cere retragerea trupelor ruse, reacțiile de la Tiraspol invocă apărarea forțelor de menținere a păcii. În realitate, solicitările vizează Grupul Operativ de Trupe Ruse, nu contingentul mixt creat prin acordul din 1992 dintre Mircea Snegur și Boris Elțin. Această suprapunere deliberată alimentează confuzii și speculații.
Războiul de pe Nistru a fost primul conflict armat în care Federația Rusă s-a implicat direct după destrămarea Uniunii Sovietice. La 21 iulie 1992, Mircea Snegur și Boris Elțin au semnat acordul de încetare a focului, care a instituit un contingent mixt de pacificatori în Zona de Securitate.
„Cel puțin juridic, da așa s-a stabilit în urma acordului semnat de către Mircea Snegur, președintele de atunci al Republicii Moldov și Boris Elțin, ca să existe un contingent mixt de pacificatori, compus din partea moldovenească, partea rusească și transnistreni”, a explicat pentru „Alo, TV8”, doctorul în istorie, Artur Leșcu.
Pe lângă misiunea de pacificare reglementată juridic, în regiunea transnistreană staționează ilegal și trupe militare rusești, cunoscute sub denumirea de Grupul Operativ de Trupe Ruse, creat în urma reorganizării fostei Armate a 14-a. Oficial, acesta are misiunea de a păzi obiective strategice, precum depozitul de la Cobasna.
„Armata a 14 a juridica a fost desființată și în aceeași zi transformată în grupul operativ al trupelor ruse în aceste meleaguri ale noastre. Din punct de vedere al autorităților moldovenești, acest grup operativ nu are ce căuta în genere pe teritoriul Republicii Moldova. Au existat deja o sumedenie de acte normative, legislative, internaționale care cumva impun ca acești militari ruși să nu existe pe teritoriul Republicii Moldova”, a menționat Artur Leșcu.
Federația Rusă a promis retragerea trupelor în 1994 și 1999 la summitul OSCE din Istanbul. La începutul anilor 2000 au fost evacuate: 141 de unități de artilerie și peste 22.000 de tone de muniții, iar pe loc au fost distruse 108 tancuri T-64, 51 de vehicule blindate și 139 de unități de echipament. Procesul s-a oprit în martie 2004, după ce Vladimir Voronin a respins Memorandumul Kozak.
Solicitările repetate ale Chișinăului privind retragerea trupelor ruse de pe teritoriul său se referă strict la Grupul Operativ de Trupe Ruse. Cu toate acestea, Tiraspolul de fiecare dată reacționează ca și cum apelurile ar viza forțele de menținere a păcii, deturnând astfel sensul real și creând confuzii.
„Cu ocazia zilei apărătorului patriei, președintele Vadim Krasnoselski a comentat ultimele apeluri ale Moldovei și Europei de a retrage pacificatorii de pe teritoriul Nistreniei”, se menționează într-un reportaj TV, din regiune.
Situația trupelor ruse staționate ilegal s-a complicat după anexarea Crimeei, când Ucraina a blocat atât rotațiile de personal, cât și reînnoirea echipamentului militar în regiune.
„Din punct de vedere strict militar, noi vedem degradare continuă a acestor militari. Nu este secret că dacă nu vin armamente noi, dacă nu au loc pregătiri moderne, evident că treptat pregătirea acestor trupe degradează”, spune istoricul.
Estimările arată că GOTR numără circa 1.700 de soldați, majoritatea localnici cu pașaport rus, în timp ce posturile de conducere sunt ocupate de ofițeri ruși. Însă, în acest caz nu atât numărul soldaților contează, cât mesajul pe care prezența lor îl transmite.
„Însăși esența lor este de a menține papucul militarului rus acolo, în teritoriul constituțional al RM și aici deja nu e vorba despre puterea lor militară. Însăși existența lor pe teritoriul unei țări neutre, care de nenumărate ori a cerut acestor trupe să părăsească teritoriul RM, este un semn clar: ei sunt acolo pentru că Rusia vrea ca ei să fie acolo”, a puncat Leșcu.
Acest lucru a fost confirmat chiar de liderul de la Kremlin vara trecută la Forumul Economic Internațional de la Sankt Petersburg, unde au erau prezenți și politicieni de la Chișinău:
„Știți, avem o veche zicală: Pământul pe care calcă un soldat rus este al nostru”.
Conflictul de pe Nistru nu poate fi soluționat cât timp trupele ruse ocupă 11% din teritoriul Republicii Moldova. Prezența lor reprezintă cea mai clară dovadă că Moscova urmărește menținerea status quo-ului, nu rezolvarea problemei.
