Reforma administrației publice locale, una dintre cele mai importante și controversate reforme, devine inevitabilă, în contextul integrării europene. Deși este sențial pentru modernizarea țării, procesul este încetinit de provocări și opinii împărțite încă din faza de pregătire.
Reforma administrației publice locale este un proces complex, care implică schimbări majore și costuri politice. Prin urmare este amânată până în momentul în care devine inevitabilă. În cazul Republicii Moldova, reforma trebuie implementată ca parte a procesului de integrare europeană. În ianuarie, guvernul a anunțat etapele de pregătire.
„Pregătirea reformei va avea patru etape: 1. Consultări publice largi; 2. Prezentarea conceptului; 3. Discuții consistente cu cetățenii pe tot parcursul primăverii și 4. Elaborarea pachetului legislativ pentru a fi prezentat toamna Parlamentului”, declara secreatarul general al Guvernului, Alexei Buzu.
La consultările publice au participat 4500 de aleși locali și cetățeni din toate raioanele. În urma discuțiilor, guvernul a aprobat săptămâna trecută simplificarea procesului de amalgamarea voluntară.
„Care sunt noutățile: 1. Mai puțină birocrație și proceduri mai simple. Mai puține documente necesare pentru inițierea procesului. 2. Localitățile pot stabili centrul administrativ prin consens în funcție de interesele locale. 3. Eliminăm limita fixă de distanță de 25 km. Oferim mai multă flexibilitate. 4. Nu vor fi organizate alegeri anticipate în localitățile amalgamate până la alegerile locale din 2027”, a menționat Alexei Buzu.
În cadrul aceleiași ședințe, Viorel Furdui, directorul executiv al Congresului Autorităților Locale din Moldova, a declarat că reforma este necesară, însă a subliniat că mai multe propuneri menite să îmbunătățească procesul de amalgamare nu au fost luate în considerare de autorități:
„Ne pare rău că, practic din toate acele propuneri, așa de tare ne-am străduit să le perfectăm, să le formulăm, practic nici una nu s-a luat în considerație. Ceea ce este un semnal destul de negativ pentru noi și ne pune pe gânduri. Sperăm că pe platforma parlamentului o să se ia în considerație măcar o parte din ele.”
Atât amalgamarea, cât și întreaga reformă a administrației publice locale cer o viziune pe termen lung pentru dezvoltarea comunităților. Este un proces dificil, ce va genera critici și o perioadă temporară de instabilitate, motiv pentru care implementarea trebuie realizată corect din start.
„Spre deosebire de reforma fiscală sau alte reforme. Nu știu, reforma educației sau alte reforme. Reformele administrative sunt pentru sute de ani, cel puțin zeci de ani. E tipul de reformă care noi real trebuie de șapte ori să măsurăm și odată să taiem”, a explicat cofondatorul inițiativei Europa 2028, Vasile Tofan, în cadrul emisiunii Cutia Neagră.
Potrivit lui Vasile Tofan, reducerea numărului de primării la circa 300 ar reprezenta o măsură insuficientă, cu riscul de a repeta experiența Letoniei. În 2009, guvernul de la Riga a redus numărul primăriilor de la 548 la 119, însă, în timp, s-a constatat că reforma a fost prea timidă, iar procesul a trebuit reluat de la zero după 12 ani. În 2021, Letonia a redus din nou numărul la 43 de primării mai puternice care să asigure servicii de calitate cetățenilor.
„Letonia, este exemplu...Reforma din 2009 este acel anti-exemplu pe care vreau să-l previn în Moldova. Pentru că, dacă o să facem o reformă pe jumătate de măsură, în 10 ani o să trebuiască să reformăm din nou. Gândițivă la cifre. Dacă reducem astăzi numărul de primării la 300, o primărie în mediu va avea 8.000 de oameni. 8000 asta e mediu, împreună cu Chișinăul. Dacă scoatem Chișinăul din ecuație, o primărie medie va fi de 3.000-4.000 de oameni. Deci, este mult prea mică, pentru că o primărie de 3-4 mii de oameni cheltuie 60% din taxele locale colectate pentru salariile oamenilor care colectează taxele”, a menționat Vasiel Tofan.
O comparație într-o primărie din Moldova și una din Lituania ne arată cât de mare sunt discrepanțele. În cazul nostru, o primărie are aproximativ 1.500 de locuitori și circa 6 funcționari publici, iar cea lituaniană are circa 45.000 de locuitori și 150 de funcționari publice. Ceea ce înseamnă că în cazul doi, administrația locală dispune de resurse pentru dezvoltare.
„Întrebarea mea către cei care strigă tare astăzi că trebuie să salvăm satele. Cine o să se ocupe cu aranjarea gunoiștei? Cine o să se ocupe cu achizițiile publice? Cine o să se ocupe cu atragerea fondurilor UE? Și lista continuă: transport, drumuri, iluminare stradală, poliție, turism, relații cu businesul și alte. Cine o să se ocupe cu asta business? Nu o să se ocupe inginerul cadastral sau perceptorul fiscal într-un sat de 1.500 de oameni”, a punctat Tofan.
Satele mici nu vor dispărea, ci vor deveni parte a unor primării mai mari, capabile să modernizeze în mod echilibrat toate localitățile pe care le administrează.
