Ștefan Tofan este un tânăr care la 20 de ani și-a pierdut vederea, dar nu și pofta de viață. A trecut prin șapte intervenții chirurgicale pentru a-și recăpăta vederea, iar astăzi, se bucură de o carieră în marketing de rețea. Zilnic se confruntă cu deficiența sa, dar asta nu îl oprește, ci îl face mai puternic pentru a reuși ceea ce își propune. În cadrul emisiunii „Iubește Viața” de la TV8, Ștefan ne-a povestit despre cea mai grea perioadă din viața sa, ziua în care s-a trezit fără să mai vadă culorile din jurul său.
Ștefan spune că s-a născut perfect sănătos, fără careva probleme de sănătate. Ulterior, s-a demonstrat că are miopie forte. La 5 ani și-a pierdut vederea la ochiul drept. Iar de atunci, începe calvarul din viața sa - diagnoza „decolare de retină”. Tratamentele și intervențiile au durat ani la rând, dar ziua când a simțit că își pierde definitiv vederea, nu o va uita niciodată.
„Am decis să merg la spital. Dumnealor au zis că poate fi o reacție a medicamentelor, ceva normal, mi s-a spus să aștept până a doua zi. Am așteptat, situația era încă mai complicată, am decis să ies la plimbare prin curte și am observat că, cu fiecare pas care îl făceam, era mai noapte în ochii mei. Mă gândeam să nu fie decolare de retină, dar nu avea cum, pentru că prima dată când am avut decolare de retină am observat apă, nu sunt aceleași simptome. Am sunat la spital. Am fost la control sâmbătă, fața chirurgului era foarte stresată. Mi-am dat seama, dacă retina se rupe a doua oară este mult mai complicat. M-am încrezut în Dumnezeu și chirurg”, își amintește Ștefan.
Pentru a nu-l speria, chirurgul i-a spus că sunt câteva vinișoare care s-au spart și să încerce, până luni, să înlăture acest sânge prin medicamente.
„Luni, am avut operație de urgență, care a durat 3 ore. Mama era la ușă, nu înțelegea de ce așa mult timp, pentru că prima operație durase o oră, iar celelalte 25 de minute. După trei ore, chirurgul iese și îi spune mamei că totul va fi bine”
Ștefan spune că deja nu îi mai păsa ce va fi, încerca să fie neutru, să spere, dar să-și lase loc de orice situație neprevăzută. Chirurgul l-a bucurat, dar în același timp, i s-a dat de înțeles că peste două săptămâni va fi nevoie de o nouă operație. La fundul ochiului rămăsese lichid. Era vorba de a șasea operație: „În acea perioadă deja deloc nu vedeam, am avut acea intervenție, și după două luni, în mai, încet începeam să văd. Eram extrem de fericit.”
Dar, bucuria nu a durat mult. Peste o lună și jumătate, la control i s-a spus că la fundul ochiului este apă. Au încercat să înlăture acel lichid cu medicamente timp de o săptămână, nu a fost să fie, iar asta însemna o nouă intervenție.
„Am avut a șaptea intervenție, îmi amintesc după operație, deși aveam pansament la ochi, lumina prin el se vedea. Dar vedeam doar în anumite zone al ochiului. Chirurgul a spus că a făcut tot ce a putut, atunci am înțeles că poate fi momentul când nu o să mai văd. A fost dureros, nu știam ce să fac”, a mai povestit tânărul.
Despre sprijinul acordat, injecția de 4.300 de euro, care a devenit noua șansă spre o viață normală, aflați în interviul de mai jos.
