Maestrul Gheorghe Urschi, decedat astăzi la vârsta de 78 de ani, a fost un cunoscut regizor, umorist și scriitor din Republica Moldova, supranumit „regele umorului”. Artistul făcea stand-up comedy înainte ca termenul să fie foarte cunoscut moldovenilor și reușea să stârnească hohote de râs oriunde mergea. Umorul său bogat și amplu, uneori deocheat sau negru, dar niciodată răutăcios, a amuzat generații întregi și a rămas un nume de referință pentru cultura națională.
Născut pe 18 ianuarie 1948, în localitatea Coitujenii Mari, raionul Șoldănești, Gheorghe Urschi a absolvit Școala de Teatru „Boris Șciukin” din Moscova în 1970.
De-a lungul a peste patru decenii de activitate, Gheorghe Urschi nu s-a limitat la umor. A scris cărți, a semnat câteva piese de teatru, scenarii de film și a realizat numeroase emisiuni și concerte.
A editat mai multe volume de nuvele, printre care „Dealul fetelor”, „Insula adolescenței”, „Băiatul cu ghitara” și „Cazuri și necazuri”. A tradus din literatura rusă lucrări de M. Gorki, A. Vampilov și V. Astafiev. A semnat și a regizat trei filme: „Cine arvonește, acela plătește”, „Văleu, văleu, nu turna!” și „Fenta”.
video: Agenția Națională a Arhivelor
De asemenea, piesele de teatru „Mezinul”, „Vom trăi și vom vedea”, „Testamentul” și „Și iar Chirița!” îi poartă semnătura regelui umorului.
A devenit vestit și datorită emisiunii televizate „Teatru de miniaturi”, precum și concertelor susținute prin satele Moldovei împreună cu Maria Urschi, Gheorghe Pârlea și Doina și Ion Aldea-Teodorovici. Regretatul cântăreț Iurie Sadovnic afirma: „Gheorghe Urschi este un artist total, care merită respectul nostru, al tuturor”.
„Gheorghe Urschi este regele umorului din Republica Moldova. El scrie piese, le regizează, şi tot el le joacă. Umorul lui nu este răutăcios. Puţini sunt ca el. Un al doilea Urschi nu avem”, afirma regretatul Gheorghe Pârlea.
Într-un interviu, întrebat dacă i-a plăcut mereu să-i facă pe oameni să râdă, maestrul Gheorghe Urschi a răspuns: „Da! Când vedeam oamenii râzând în jurul meu aveam senzația că nu chiar degeaba m-a făcut mama pe lumea asta. Este senzația care mă urmărește până în ziua de azi. În această sărăcie în care trăim și în această țară depopulată dacă merg într-un sat și adun 200 de oameni, jumătate bătrâni, jumătate tineri și ei râd două ore cu mine, orice ar zice criticii, experții, elitarii care despică firul în patru, eu consider că știu să fac un lucru mare”.
De-a lungul timpului, Gheorghe Urschi a primit numeroase distincții. În 2008 i s-a conferit Ordinul Republicii, iar în 2012 președintele Nicolae Timofti i-a acordat titlul de „Artist al Poporului”. În 2014, „regele umorului” a fost desemnat Cetățean de Onoare al Chișinăului, iar în 2019 a devenit Laureat al Premiului Național.
Cele mai cunoscute bancuri
„Știu eu un cântec, n-o să treacă nici 2 luni și o să-l cântăm cu toții în unison de dimineață până seara. Va cânta toată Basarabia. Deocamdată știu doar refrenul: Vremea trece, vremea fuge, cine nu poate roade… suge”;
„Vine tăticul acasă, își salută soția și băiețelul de 3 ani, intră în baie, face un duș, iese de acolo îmbrăcat în pijama și merge cu mămica în dormitor. Ăsta mititel se duce după ei, dar pe dracu! Ușa dormitorului este încuiată! Dar copilul e curios de felul lui și lacătul… are broască. Privește ce se întâmplă în dormitor și exclamă: Iau ce fac! Da eu mănânc bătaie numai pentru că-mi bag degetul în nas!”;
„Intră un copil speriat din curte în casă și strigă: – Mămica, la noi în fundul grădinii sunt un om și o femeie dezbrăcați! ;Biata femeie încearcă să-i ofere o explicație băiețelului; – Or fi niște sălbatici…;– Ea poate-i sălbatică, da tăticul e al nostru!”;
„Doi bărbați stau de vorbă: - Nevasta mea e un înger! - Ce noroc ai! A mea încă-i vie”;
„La sărăcia de azi cine-și poate permite să comande un monument? Aici am un sfat pentru dumneavoastră. Putem face și noi, moldovenii, cum fac bulgarii. În Bulgaria este o regiune unde locuiesc cei mai zgârciți oameni din lume. Să vedeți ce au născocit ca să nu cheltuiască bani aiurea pe monument. Îngroapă mortul în picioare, până la buric, și-l dau cu var. Seamănă monumentul cu mortul, să chiorăsc, parcă-i el. Bucățică tăiată!”;
„Noi cu dumneavoastră acum intrăm în Europa. Ne ticsim în Europa. De parcă noi am fi musca și Europa-i calul…”;
„Un tânăr proaspăt însurat urmează să plece într-o deplasare pentru 2 săptămâni. Discută cu un prieten: – S-o las din capul ei pentru 2 săptămâni mi-e în grijă. E frumușică! Văd cum se uită bărbații la ea! – Te învăț eu ce să faci. Până a pleca în deplasare bagă sub pat o oală cu smântână și leagă de plasa patului o lingură, da să nu ajungă în oală. Culcă-te pe pat tu, de unul singur, și vei vedea că lingura nu va ajunge în smântână. Dacă se vor culca doi pe pat vei găsi lingura înmuiată. Peste 2 săptămâni: – Ei, spune drept, era lingura înmuiată în smântână?– Pe dracu! Era oala plină cu unt!”.
