Mâncarea este o parte importantă din viața tuturor. Ne ajută să trăim, dar ne oferă și plăcere. Totuși, pentru unii oameni, gândurile despre mâncare nu se opresc nici după ce masa s-a încheiat. Se gândesc la ce vor mânca mai târziu, dacă au mâncat prea mult sau dacă ar trebui să mai ia o gustare, chiar și atunci când nu le este neapărat foame. Acest fenomen este cunoscut tot mai des sub denumirea de „food noise” sau „zgomot alimentar”, relatează Adevărul.
Explicat simplu, „food noise” descrie un flux constant de gânduri despre mâncare. Nu este vorba doar despre foamea obișnuită, ci despre o preocupare mentală persistentă, care poate deveni obositoare și greu de controlat. În unele cazuri, aceste gânduri pot afecta concentrarea, starea de spirit, deciziile zilnice și relația unei persoane cu alimentația.
Conceptul a fost analizat de un grup de experți de la Societatea Americană de Nutriție. Potrivit unei alte cercetări recente, aproximativ 57% dintre persoanele care se confruntă cu obezitate experimentează și „food noise”.
Specialiștii atrag atenția că există o diferență între foamea fiziologică și zgomotul alimentar. Foamea obișnuită apare treptat, poate fi satisfăcută cu diverse alimente și dispare după masă. În schimb, „food noise” poate apărea brusc sau poate fi prezent constant, este adesea legat de pofta pentru un aliment anume și poate continua chiar și după ce persoana a mâncat.
Zgomotul alimentar se deosebește de simplele gânduri despre mâncare prin intensitate și caracterul intruziv. Cu alte cuvinte, mintea rămâne „blocată” pe ideea de mâncare. Un grup de cercetători a elaborat chiar un chestionar pentru măsurarea acestui fenomen, publicat în revista „Obesity”. Printre întrebările incluse se numără dacă persoana se surprinde gândindu-se constant la mâncare, dacă aceste gânduri par incontrolabile, dacă îi ocupă prea mult timp sau dacă o distrag de la activitățile zilnice.
Cauzele nu sunt încă pe deplin înțelese. Cercetătorii cred însă că fenomenul are legătură cu chimia creierului și cu mecanismele hormonale, mai ales atunci când o persoană ține diete restrictive. În timpul restricției calorice, organismul poate crește nivelul hormonilor foamei și poate reduce semnalele de sațietate, ceea ce face ca mintea să se concentreze și mai mult asupra mâncării.
La aceasta se adaugă și mediul în care trăim. Reclamele la produse alimentare, clipurile despre mâncare de pe rețelele sociale și presiunea de a mânca „perfect” pot amplifica fenomenul. Stresul și lipsa somnului pot avea același efect, pentru că influențează sistemele hormonale care reglează apetitul și recompensa.
În unele cazuri, ajutorul unui specialist poate fi necesar. Un nutriționist sau un psiholog poate ajuta persoana să înțeleagă de unde vin aceste gânduri și cum își poate îmbunătăți relația cu alimentația.
