Cu ajutorul unei mașinării de îndoctrinare desăvârșite, Uniunea Sovietică a convins generații întregi că Al Doilea Război Mondial și „Marele Război pentru Apărarea Patriei” sunt sinonime. Doar că propaganda sovietică nu explică de ce între debutul celor două există un diferență de 660 de zile.
„Sovieticii au reușit foarte bine să delimiteze bine așa numitul război de apărare al patriei de întreg războiul doi mondial și au reușit acest lucru prin propagandă intensivă. Pentru că, noi vorbim despre aproape jumătate de secol în care s-au făcut acele monumente în localitate în care scria 41-45, prin cărțile de istorie”, a explicat penrrtu „Alo, TV8”, doctorul în istorie, expertul Watchdog, Ștefan Bejan.
Pactul Ribbentrop–Molotov a prins Polonia într-un clește geopolitic: la 1 septembrie 1939 a fost invadată trupele naziste, iar la 17 septembrie de către cele sovietice. Împărțirea Poloniei a fost marcată de cei doi aliați printr-o paradă comună la Brest-Litovsk.
Ulterior, Hitler și-a îndreptat armata spre Vest, iar Stalin a invadat alte 5 țări: Finlanda, Estonia, Letonia, Lituania și România. Timp de aproape doi ani, Stalin a fost aliatul fidel al lui Hitler, perioadă pe care istoriografia sovietică o omite deliberat.
„Este logic de ce sovieticii au procedat așa pentru că, dacă ar fi recunoscut că Al Doilea Război Mondial a început la 1 septembrie, ar fi recunoscut că ar fi fost agresori alături de Germania. De aceea, au și ținut secret acel pact Molotov-Ribbentrop și a fost desecretizat abia în anii 90”, spune istoricul.
Pe 22 iunie 1941, Hitler își trădează aliatul lansând operațiunea Barbarossa, moment în care URSS se transformă din agresor în victimă. Pentru a înfrânge puterile Axei, 26 de țări formează la 1 ianuarie 1942 Coaliția Națiunilor Unite, în frunte cu cei trei mari: SUA, Marea Britanie și URSS.
Armata Roșie a avut un rol decisiv și incontestabil în eliberarea Europei de sub dominația nazistă, plătind un preț uman și material uriaș. Totuși, spre deosebire de trupele occidentale, forțele sovietice nu s-au retras, iar în teritoriile eliberate au fost instalate regimuri comuniste dependente de Moscova.
„Uniunea Sovietică a pus pe altarul jertvei celui de-al Doilea Război Mondial cele mai multe victime, 27 de milioane de soldați și civili. Este un fapt incontestabil și o dovadă că Uniunea Sovietică a avut un rol decisiv în înfrângerea Germaniei Naziste. În același timp, trebuie să luăm în calcul ce s-a întâmplat după sfârșitul războiului. Pentru că eliberarea pe care se laudă sovieticii că au adus-o, de fapt a însemnat o nouă ocupație. Eliberarea însemnând că pur și simplu sovieticii și-au luat trupele militare și au plecat în granițele Uniunii Sovietice. Lucru care nu s-a întâmplat”, susține Ștefan Bejan.
Astăzi, într-un mod cinic, Vladimir Putin a confiscat memoria celui de-al Doilea Război Mondial, transformând suferința trecutului într-o armă ideologică. Regimul de la Kremlin instrumentalizează sacrificiul de acum opt decenii pentru a justifica un război de agresiune împotriva Ucrainei. Fapt, ce este o trădare a celor care s-au dat viața pentru un singur vis: ca pacea să fie eternă.
„Sfârșitul Celui de-al Doilea Război mondial nu poate fi o sărbătoare cu artificii, cu muzică, concerte și alte lucruri pe care le vedem inclusiv în RM. În opinia mea, asta înseamnă profanarea memoriei victimelor celui de-al doilea război mondial. Or, niște parade cu tancuri, niște manuale de istorie în care se vorbește foarte romantic despre cel de-al doilea război mondial după inevitabil la apariția unei stări, unei percepții în societate că e foarte bine să duci război și asta face, bineînțeles, ca să avem mai multe conflicte la nivel mondial”, a punctat doctorul în istorie.
Pacea nu se creează din neant, ci se construiește zi de zi prin dialog, responsabilitate, adevăr și onestitate, nu prin intimidare, șantaj sau etalarea forței militare.
