Republica Moldova a fost evaluată cu risc moderat în Indicele Global al Torturii 2026, ceea ce o plasează în afara zonei roșii, dar nu înseamnă că problemele au dispărut. Raportul semnalează vulnerabilități serioase în prevenirea abuzurilor poliției, condițiile de detenție, pedepsirea celor vinovați și protecția victimelor. Vestea bună e că în penitenciare nu au mai fost raportate cazuri de transmitere a HIV, iar accesul la unele tratamente a fost extins.
Potrivit unui comunicat emis de Asociația Promo-LEX, în anul 2025 au fost înregistrate 299 de cauze penale privind tortura și relele tratamente, însă doar 76 dintre acestea au ajuns în etapa de investigare. Datele arată că mai puțin de 5% dintre plângeri se finalizează cu condamnări, iar o anchetă pentru tortură durează, în medie, mai mult de patru ani.
Totodată, raportul evidențiază probleme în sistemul de detenție. Penitenciarul nr. 13 din Chișinău și Penitenciarul nr. 11 din Bălți depășesc în continuare capacitatea admisă, cu 325 și, respectiv, 173 de deținuți în plus. În același timp, lipsa personalului medical limitează accesul persoanelor private de libertate la servicii de sănătate, iar ierarhiile informale dintre deținuți favorizează apariția abuzurilor și încălcarea drepturilor omului. Raportul mai arată că victimele torturii beneficiază rareori de despăgubiri și servicii de reabilitare oferite de stat.
Potrivit Promo-LEX, deși legislația Republicii Moldova interzice tortura și tratamentele inumane, aplicarea prevederilor rămâne deficitară. Până la sfârșitul anului 2025, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat aproximativ 180 de încălcări ale articolului 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului în cauzele împotriva Republicii Moldova.
Drepturile victimelor sunt, de asemenea, evaluate cu un nivel de risc considerabil. Legea nr. 137/2016 a creat un mecanism interinstituțional pentru reabilitarea acestora, însă până în octombrie 2024 Consiliul Europei nu identificase niciun caz de compensare financiară acordată de stat în baza acestei legi. Mai puțin de un sfert dintre supraviețuitorii torturii beneficiază de despăgubiri sau servicii de reabilitare achitate de stat, iar principala cale de obținere a reparațiilor rămâne CEDO.
Serviciile de reabilitare multidisciplinară sunt oferite în principal de organizația neguvernamentală RCTV Memoria, care ajunge anual la aproximativ 450–600 de beneficiari. Totodată, raportul menționează că victimele sunt deseori descurajate să depună plângeri și nu beneficiază de o protecție reală împotriva eventualelor represalii.
Indicele evidențiază și o serie de progrese înregistrate de Republica Moldova. Din anul 2022, în penitenciarele din țară nu a mai fost raportat niciun caz de transmitere a HIV. Totodată, terapia de substituție cu opioide este disponibilă în 16 dintre cele 17 penitenciare destinate adulților.
Una dintre evoluțiile pozitive este introducerea, începând cu anul 2023, a obligativității de a înregistra într-un registru electronic toate leziunile suferite în perioada detenției. Informațiile sunt transmise automat procuraturii în termen de 24 de ore, iar această măsură a fost apreciată de Comitetul ONU pentru Drepturile Omului în martie 2026.
Raportul mai arată că numărul persoanelor monitorizate electronic a ajuns la 2.740 în anul 2025, cel mai ridicat nivel înregistrat până acum. De asemenea, Centrul Barnahus din Bălți oferă primul model de investigare adaptată copiilor victime, iar Centrul pentru victimele violenței sexuale din Ungheni, inaugurat în 2023, rămâne singura instituție națională de acest tip.
„Eticheta de risc moderat poate induce în eroare. Statul are acum o hotărâre a Curții de la Strasbourg care îi cere măsuri concrete în penitenciare și are propriile cifre despre impunitate. Așteptăm fapte, mai ales un organ civil independent care să ancheteze plângerile împotriva poliției”, a declarat Vadim Vieru, avocat, reprezentant al Asociației Promo-LEX.
În acest context, Promo-LEX recomandă autorităților să întreprindă mai multe măsuri, printre care crearea unui mecanism civil independent pentru investigarea plângerilor împotriva poliției, aplicarea măsurilor dispuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului privind condițiile din penitenciare și reducerea fenomenului de impunitate în cazurile de tortură. De asemenea, organizația solicită transferarea serviciilor medicale din penitenciare către Ministerul Sănătății, precum și instituirea unui mecanism eficient de despăgubire și reabilitare pentru victimele torturii.
Indicele Global al Torturii măsoară în 2026 un număr de 39 de țări din cinci regiuni, fiecare stat fiind evaluat după șapte piloni tematici, pe o scară cu cinci niveluri de risc.
