Ambasadorul Țărilor de Jos în Republica Moldova, Fred Duijn, a oferit un interviu în exclusivitate pentru „Cutia Neagră”. Ce apreciază la moldoveni? Unde avem restanțe? Cât de realist este obiectivul aderării la UE până în 2030? Aflați răspunsurile din interviul realizat de jurnalista TV8, Mariana Rață.
- Excelența Voastră, bună seara și vă mulțumim că sunteți alături de noi.
- Mulțumesc, Mariana. Mulțumim pentru invitație.
- Excelența Voastră, acum câteva zile am revăzut primul nostru interviu, realizat atunci când ați venit în Republica Moldova. La acel moment, ați vorbit despre mai multe priorități: sprijinirea integrării europene a Moldovei, consolidarea statului de drept, reforma justiției, drepturile omului, lupta împotriva corupției și încurajarea investițiilor olandeze în Moldova. Privind înapoi astăzi, cât de mult din această agendă considerați că a fost realizat?
- Permiteți-mi, înainte de toate, să spun că, atunci când privesc înapoi la primul nostru interviu și la sosirea mea aici, în Moldova, îmi dau seama că, de atunci, m-am simțit incredibil de bine primit în această țară și a fost o plăcere să lucrez aici.
Desigur, a trebuit să pun bazele ambasadei și să formez o echipă pentru ca toate aceste lucruri să devină posibile. Reflectând la toate prioritățile pe care le-ați menționat, primul meu gând este că, poate, istoria va fi cea care ne va judeca pe noi și efectele muncii depuse de mine și de echipa mea.
Dar simt că Moldova a avansat. Desigur, Moldova și-a continuat parcursul european, iar în procesul negocierilor de aderare face pași extraordinari înainte. Din nou, felicitări pentru deschiderea a ceea ce se numește clusterul „Fundamente”.
Am văzut progrese și în domeniul drepturilor omului. Am putut sprijini comunități, de exemplu comunitatea LGBTQIA+, dar am observat progrese și în relațiile economice. În iunie, am avut al patrulea Business Forum, de această dată în Țările de Jos, la Maastricht. Dacă la primul forum am avut aproximativ 20 de companii din Țările de Jos, acum au fost 80, inclusiv din Belgia, precum și aproximativ 20 de companii din Moldova. Cred că este un semn că relațiile, în ansamblu, s-au intensificat și s-au dezvoltat, iar acest lucru mă bucură foarte mult. Desigur, mai sunt încă multe lucruri de făcut. De exemplu, în reforma justiției există progrese, dar mai este încă mult de lucru.
- Vom continua discuția despre reforma justiției. Țările de Jos au fost unul dintre cei mai puternici susținători ai reformei justiției în Republica Moldova. După aproape cinci ani de reforme, procesul de vetting se apropie de final. Totuși, există încă multe controverse, iar mulți oameni rămân dezamăgiți de felul în care funcționează sistemul de justiție. Cum evaluați astăzi reforma justiției din Moldova?
- Ei bine, înainte de toate, permiteți-mi să spun că nemulțumirea oamenilor este în sine un semnal bun. Este un lucru bun, pentru că înseamnă că le pasă și că vor să vadă progrese. Desigur, pentru Uniunea Europeană, sectorul justiției este extrem de important. Uniunea Europeană este formată din state independente și suverane, care își unesc resursele. Iar pentru ca tratatele pe care le-am semnat împreună să fie respectate, fiecare țară trebuie să aibă propriul sistem de justiție funcțional, corect, independent și accesibil pentru cetățeni și pentru companii.
De aceea, sectorul justiției este extrem de important. Acesta este unul dintre motivele pentru care Țările de Jos, țara mea, sunt atât de interesate să vadă progrese și în acest domeniu și de ce suntem gata să ne implicăm. Desigur, rolul nostru este limitat. Noi oferim finanțare, dar munca propriu-zisă este făcută, bineînțeles, de Republica Moldova. Fără decizia politică de a realiza vettingul, acest proces nu ar fi existat. Fără comisiile independente, această muncă nu ar fi putut fi făcută.
De aceea, mă bucur că există deja unele rezultate. Acest lucru arată și progresul pe care Moldova a reușit să îl facă în negocierile de aderare la Uniunea Europeană. Iar impresia mea este că lucrurile merg în direcția corectă, deși procesul este încă în desfășurare.
- Dar ce părere aveți despre justiția noastră în acest moment? O vedeți în continuare fragilă?
- Impresia mea este că s-a ajuns la un punct ireversibil. Cred că societatea moldovenească, în ansamblu, începe să înțeleagă că este normal ca atunci când deții o funcție publică, fie că ești judecător sau ocupi o altă funcție publică, să fii transparent în privința averii, a bunurilor pe care le deții, dar și a veniturilor tale. Trebuie să fie clar pentru toată lumea ce nivel de integritate există în jurul situației tale financiare. Cred că aceasta este o direcție bună. Asta nu înseamnă că nu este important ca vettingul să fie finalizat. Este un proces extraordinar, excepțional, menit să curețe sistemul.
- Da, dar a durat foarte, foarte mult până a fost lansat.
- Este adevărat, acest lucru ia timp. Dar, în același timp, aș spune că este important să fim atenți. Vorbim despre oameni, despre viețile și carierele lor. De aceea, este important ca aceste comisii care fac evaluările să lucreze corect și cu atenție, iar toate regulile și procedurile să fie respectate. Îi înțeleg pe cei care și-ar dori ca procesul să meargă mai repede. Dar înțeleg și faptul că este nevoie de timp.
- Da. Voiam de mult să vă întreb și despre scandalurile legate de unul dintre membrii comisiei, reprezentantul olandez, dacă îl pot numi așa, domnul Hebel. Ce părere aveți despre toate aceste controverse care au apărut în Moldova, în presă și în societate?
- Domnul Von Hebel a muncit foarte mult în cadrul a ceea ce s-a numit Comisia Pre-Vetting, prima comisie. Acea comisie a produs rezultate. El a fost președintele ei și a fost o figură foarte vizibilă. Impresia mea este că a făcut o treabă foarte bună. Desigur, au existat și controverse, iar el a fost imaginea acestui proces. Poate de aceea oamenii se gândesc la aceste controverse atunci când îl văd. Dar, în cele din urmă, este pur și simplu o decizie a Parlamentului. Iar procedurile parlamentare, din punctul meu de vedere, trebuie respectate. Eu le observ, iar decizia pe care o ia Parlamentul este cea cu care lucrăm mai departe. Desigur, am avut și alți candidați. Avem mulți candidați buni. Dar acum, că el a fost numit, sunt sigur că va face o treabă bună.
- Presupun că știți despre suspiciunile legate de activitatea sa anterioară. A verificat cumva Ambasada aceste informații sau zvonuri apărute în societate?
- Nu sunt sigur la ce zvonuri vă referiți.
- Mă refer la activitatea sa anterioară de la Haga. Cred că a fost un scandal legat de activitatea lui la Curtea de la Haga.
- Într-o funcție anterioară, domnul Von Hebel a fost unul dintre cei mai înalti funcționari civili din sistemul Organizației Națiunilor Unite, la Curtea Penală Internațională, care are sediul la Haga. În acel rol, el era, să spunem, cel mai înalt funcționar administrativ.
Iar atunci când ești managerul unei organizații, trebuie să te ocupi și de probleme legate de resurse umane. Nu cunosc toate detaliile, dar înțeleg că organizația a trebuit să ia decizii privind concedierea unor persoane, iar acestea nu au fost de acord cu pachetul primit. Au mers în instanță și, din câte înțeleg, au obținut un pachet mai bun.
Așadar, impresia mea este că domnul Von Hebel și-a asumat responsabilitatea pentru funcția sa și pentru organizația pe care o conducea la acel moment. Nu văd cum ar putea fi acesta un scandal de vreun fel. Cred că, în acel context, a fost un manager responsabil.
- Să trecem la Republica Moldova și la ceea ce s-a întâmplat în țara noastră săptămâna trecută. În aceste zile, Moldova este martora unui scandal public de amploare privind numirile pe bază de merit în funcțiile de conducere ale unor instituții de stat. Chiar și rude apropiate ale președintei Maia Sandu au ajuns parte a acestor discuții publice. Vreau să vă întreb: cum vedeți ceea ce se întâmplă acum în legătură cu acest scandal?
- Da. Este o evoluție relativ nouă, așa că am urmărit puțin subiectul. Înțeleg că este vorba și despre relații de familie. Din partea mamei mele am 52 de veri, iar din partea tatălui meu, 11, deci 64 în total. Nu mi-ar plăcea să-mi asum responsabilitatea pentru faptele tuturor. Cred că mi-ar fi destul de greu.
Dar, acestea fiind spuse, cred că, în ansamblu, revin la ideea pe care am menționat-o mai devreme. Cred că societatea moldovenească evoluează și începe să înțeleagă că este normal ca, atunci când ai o funcție în sectorul public, să fii transparent în privința veniturilor și a averii tale. Iar apoi poate exista și o discuție despre asta. Unii oameni pot considera că veniturile sunt mari, alții pot considera că sunt logice. Astfel de discuții au loc și în țara mea. La un moment dat, Parlamentul a stabilit un plafon, care, de fapt, a fost numit după un fost prim-ministru, și care a stabilit limita pentru toate funcțiile din sectorul public. Cred că acest lucru este normal. Cred că și în Moldova este bine ca aceste...
- Este normal ca oamenii să reacționeze la astfel de situații sau este normal ca asemenea situații să existe în țara noastră? Din experiența dumneavoastră, cum vedeți acest lucru?
- Nu, cred că în sectorul public, ca în orice domeniu al societății, apar uneori lucruri care trebuie discutate. Iar dacă există un motiv întemeiat pentru această discuție, atunci este în regulă. La fel ca judecătorii și procurorii care trec prin procesul de vetting, ei trebuie să își arate veniturile și averea. Dacă acestea nu se potrivesc, trebuie să explice. Iar dacă nu pot explica, atunci au o problemă. Această parte, de a explica societății, cred că este ceva normal. Impresia mea este că Moldova nu mai acceptă extravaganțele și transformă aceste lucruri într-o dezbatere despre unde vrea să ajungă, ca societate, cu sectorul său public.
- Și ce mesaj transmite acest lucru despre încrederea oamenilor în instituțiile statului?
- Ei bine, sper că transparența contribuie la creșterea încrederii. Asta sper. Dar, desigur, atunci când vezi anumite lucruri...
- Acum vorbim despre lipsa de transparență.
- Da, presupun că atunci când vezi astfel de lucruri, este dezamăgitor. Pot să înțeleg asta. Dar impresia mea este că, în cele din urmă, faptul că aceste lucruri pot fi discutate într-o societate liberă și deschisă, cu mai multă transparență, sper că îi va ajuta pe moldoveni să aibă mai multă încredere în sistemul de guvernare, în sens larg, sau în societate. Pentru că, da, pot exista persoane care depășesc limitele, ca să spun așa.
- Multe dintre aceste nereguli au devenit publice datorită jurnaliștilor de investigație, și nu datorită instituțiilor statului care sunt responsabile de asigurarea bunei guvernări. De ce credeți că acest lucru se întâmplă în continuare în Republica Moldova?
- Cred că nu este un lucru specific doar Moldovei. În cele mai multe societăți libere, jurnalismul independent are acest rol de a scoate la iveală anumite lucruri. Știu că și în Țările de Jos, uneori, jurnaliștii care investighează criminalitatea descoperă lucruri care ajung ulterior pe masa poliției. Asta nu înseamnă că poliția nu își face treaba în lupta împotriva criminalității sau în descoperirea ilegalităților. Cred că este mai degrabă o sinergie.
- Înțeleg că asta înseamnă că avem jurnalism de investigație puternic în Moldova și, poate, într-o zi, vom avea și instituții puternice. Să vorbim despre așteptările Uniunii Europene privind lupta noastră împotriva corupției. UE insistă că lupta împotriva corupției trebuie măsurată prin rezultate reale, nu doar prin legi adoptate. Iar rezultate reale înseamnă investigații, condamnări și recuperarea bunurilor furate. Cum evaluați Republica Moldova astăzi din acest punct de vedere?
- Cred că Republica Moldova face progrese. Aș spune că Moldova pornește de departe. După trei decenii de, să spunem, subfinanțare și slăbire a instituțiilor, nu poți restaura totul și pune lucrurile în ordine de pe o zi pe alta sau de la un scrutin la altul. Acest lucru necesită timp. Impresia mea este că Moldova merge în direcția corectă, dar va mai fi nevoie de timp. Și recuperarea bunurilor furate nu este un proces ușor. Investigațiile sunt complexe, însă au existat și unele condamnări foarte vizibile. Cred că acestea reprezintă un semnal al progresului care se înregistrează.
- Da, dar aceste investigații și condamnări vizează persoane care au fost la putere, iar acum sunt în opoziție. Când vorbim despre existența unei justiții independente, noi, jurnaliștii și societatea civilă, spunem de obicei că cel mai important indicator este dacă justiția poate investiga și persoane aflate la putere, atunci când acestea abuzează de funcția lor.
- Da. Presupun că asta și fac: investighează în mod egal și independent, indiferent cine sunt persoanele vizate, bazându-se doar pe faptele comise.
- Aș vrea să vorbim despre Transnistria și despre situația drepturilor omului de acolo. Regiunea transnistreană rămâne una dintre cele mai mari provocări ale Republicii Moldova. Cum poate Uniunea Europeană să contribuie la protejarea drepturilor oamenilor care locuiesc acolo, inclusiv a celor care sunt deținuți ilegal în Transnistria? Avem chiar acum câteva cazuri aflate în discuție.
- Da. Permiteți-mi, înainte de toate, să spun că Țările de Jos, de fapt întreaga lume, recunosc suveranitatea Republicii Moldova. De aceea, cred că este un rol important pentru noi toți să sprijinim Guvernul Republicii Moldova în eforturile sale de reintegrare. Desigur, este o problemă complexă, o situație complicată, așa că nu este ușor să se facă progrese. Dar văd că Guvernul este activ, vine cu idei și propuneri. Lucrurile se schimbă în acest context, însă, bineînțeles, autoritățile nu au control acolo. Formal, da, dar de facto, nu. La asta mă refer.
Abuzurile asupra drepturilor omului sunt un lucru care ar trebui să ne îngrijoreze pe toți. Știu că Guvernul de la Chișinău ridică aceste probleme în discuțiile cu conducerea de acolo. Facem același lucru și din partea Uniunii Europene, dar nu este ușor să obții acces la oameni sau la informații din regiune. Știu că unele ONG-uri fac o muncă foarte bună, Promo-LEX, de exemplu. Desigur, suntem în contact bun cu ei. Așadar, cred că sperăm cu toții la o situație mai bună acolo și, sperăm, la o soluție în viitorul apropiat.
- Dar credeți că Uniunea Europeană poate face mai mult?
- Cred că Uniunea Europeană poate merge atât de repede cât poate merge și Republica Moldova. Este important să înțelegem că Moldova este o țară suverană și este responsabilă pentru propriul destin și propriile decizii. Iar dacă Moldova solicită sprijinul Uniunii Europene, cred că Uniunea Europeană este pregătită să răspundă.
- Da. Și, de fapt, în ceea ce privește integrarea europeană a Republicii Moldova, viitorul Transnistriei este, de asemenea, un subiect de îngrijorare în contextul aderării Moldovei la Uniunea Europeană. Recent, Înalta Reprezentantă a Uniunii Europene pentru afaceri externe și politica de securitate, Kaja Kallas, a declarat că Transnistria nu va sta în calea viitorului european al Moldovei. Cum ar trebui să înțelegem această declarație?
- Această declarație ar trebui înțeleasă ca un mesaj că Moscovei nu i se oferă drept de veto. În acest context trebuie privită, pentru că nu ar fi util ca viitorul Republicii Moldova să fie condiționat în acest fel. Republica Moldova trebuie să își poată lua propriile decizii. Asta nu înseamnă, desigur, că nu ne dorim cu toții să existe o soluție.
- Dar înseamnă asta că procesul de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană poate continua chiar dacă problema Transnistriei și conflictul rămân nerezolvate pentru o perioadă?
- În principiu, da, asta înseamnă. În practică, desigur, există viitorul și nu știm ce va aduce acesta. Sunt întrebări politice pe care mulți politicieni vor trebui să le analizeze în viitor. Dar, în acest moment, acest lucru nu stă în calea negocierilor de aderare și a aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană.
- Și când ar putea deveni acest lucru o problemă pentru noi?
- Ca să fiu sincer, procesul de aderare presupune multe etape. Ca să vă faceți o idee, vorbim despre legislația Uniunii Europene. Aceasta are 35 de capitole, iar fiecare capitol are condiții de deschidere și condiții de închidere. Unele au și condiții intermediare. Așadar, 35 înmulțit cu 2 sau poate chiar cu 3 înseamnă un număr destul de mare de condiții care pot apărea pe parcurs. Apoi, toate capitalele statelor membre trebuie să decidă, iar diferite parlamente trebuie să ratifice tratatul de aderare.
Deci, în viitor, vor fi încă foarte multe lucruri de discutat. Ceea ce este foarte încurajator este viteza cu care avansează Moldova. Mai sunt multe de făcut, dar toată lumea este impresionată de progresul pe care Republica Moldova a reușit să îl facă. Și eu observ același lucru atunci când vorbesc cu oamenii de aici: cât de dedicați sunt, cât de concentrați sunt, iar rezultatele se văd. Dar mai este încă mult de lucru. Este important să recunoaștem și acest lucru, iar termenul este scurt. Este un obiectiv foarte ambițios.
- Dar, realist vorbind, credeți că anul 2030 este posibil pentru Moldova?
- Guvernul Republicii Moldova pare să considere că este un termen realist.
- Dar ce credeți dumneavoastră despre acest termen, din perspectiva Uniunii Europene?
- Cred că, dacă acesta va fi cazul, și Uniunea Europeană va fi pregătită.
- Ce reforme ar trebui să accelereze Republica Moldova dacă vrea să devină parte a Uniunii Europene până în 2030?
- Cred că sunt multe reforme. Ceea ce mi se pare important în această etapă este că Moldova are deja multe fonduri disponibile, ca să spun așa. Există, desigur, Planul de creștere, în valoare de 1,9 miliarde de euro. Așadar, impresia mea este că, în acest moment, finanțarea nu este problema. Esențial este ca acești bani să fie folosiți bine. Iar asta înseamnă, de multe ori, un management bun al proiectelor. Este nevoie de manageri de proiect care să poată pregăti detaliile tehnice, să pregătească licitațiile, să monitorizeze implementarea și să asigure responsabilitatea în utilizarea banilor. Acest tip de management al proiectelor este esențial pentru a accelera, să spunem, folosirea fondurilor. Acesta este mesajul meu pentru majoritatea oamenilor cu care discut.
- Credeți că am putea avea anumite provocări în ceea ce privește absorbția fondurilor europene?
- Acesta este, de fapt, cheia. Cred că în unele domenii capacitatea de absorbție este bună, dar în altele cred că poate fi accelerată, iar în unele domenii pur și simplu va fi nevoie de timp. Mă refer, de exemplu, la construcția drumurilor. Asta durează ani. Nu poți vedea imediat drumuri noi construite. Dar lucrurile se întâmplă. Din fericire, oamenii pot vedea acest lucru. Și cred că...
- Cred că cea mai mare problemă este creșterea economiei țării. Aș vrea să continuăm pe această temă. Pe durata mandatului dumneavoastră, ați depus mult efort pentru a promova relațiile economice dintre Țările de Jos și Republica Moldova și pentru a atrage investitori olandezi în țara noastră. Care considerați că este cea mai mare realizare a dumneavoastră în acest domeniu? Sunteți mulțumit de rezultate?
- Cred că cel mai important este că am reușit să pun lucrurile în mișcare atunci când am venit aici, în 2023. Când ne-am întâlnit prima dată, nu știam exact unde voi găsi, să spunem, interesul de ambele părți pentru cooperare în domeniul economic. Am organizat atunci un business forum, în septembrie-octombrie 2023, la care au participat, după cum am menționat, aproximativ 20 de companii. Pe baza acelui forum, am observat că există destul de multe contacte în zona digitală, în domeniul software, al programării și al sectorului IT, dar și în agricultură, construcții și logistică.
Așa că am împărțit lucrurile, într-o anumită măsură, în trei domenii și m-am întrebat unde, ca ambasadă, putem face diferența. Sectorul agricol a fost o alegere mai evidentă, pentru că în agricultură există mult mai multe condiții care țin de autorități, de exemplu siguranța alimentară. Există tot felul de verificări, laboratoare și organizații responsabile de aceste aspecte. Astfel, am dezvoltat această direcție. Iar în agricultură am descoperit că, din partea olandeză, horticultura a fost domeniul care a trezit interes în 2025. Anul trecut, doi experți au mers prin țară, au elaborat un raport și l-au prezentat în fața a 35 de companii din domeniul horticulturii din Țările de Jos. Dintre acestea, aproximativ o duzină au venit în Moldova în octombrie 2025.
Acest domeniu se dezvoltă, în special în jurul unui cluster de sere, de exemplu. Iar acest lucru m-a dus și către un alt subiect care mă entuziasmează foarte mult și îmi pare rău că nu îl voi putea continua, pentru că îmi închei mandatul. Serele au nevoie de energie, iar prețurile la energie au crescut. Așadar, întrebarea este cum putem găsi o soluție pentru ca serele să fie sustenabile din punct de vedere al costurilor. Există posibilitatea de a folosi căldura geotermală. Noi facem acest lucru în Țările de Jos, unde forăm la aproximativ doi kilometri adâncime, dar aici, poate și la 200 de metri, se poate găsi o temperatură suficientă. Explorăm acum această posibilitate împreună cu universitățile: Universitatea Tehnică din Chișinău, dar și Universitatea Tehnică din Delft și TNO, un institut de cercetare aplicată din Țările de Jos. Sperăm ca această idee să fie dusă mai departe. Așadar, văd posibilități și în domeniul energiei.
- Deci, dacă v-ați continua mandatul în Moldova, poate că într-o zi, peste câțiva ani, Țările de Jos ar putea deveni al doilea cel mai mare investitor în Republica Moldova. Să vorbim puțin despre reforma administrativă, pentru că și aceasta este un subiect intens discutat în societatea noastră. Țările de Jos sunt adesea considerate un model de administrație publică eficientă, iar reforma administrației locale de acolo a durat aproape 50 de ani. Noi vrem să facem acest lucru într-un an. Pornind de la experiența olandeză, există lecții care ar putea fi utile pentru țara noastră?
- Primul lucru care îmi vine în minte este că are sens să fie modernizată administrația locală. Ca să vă faceți o idee, Țările de Jos au 18 milioane de locuitori și puțin peste 300 de municipalități. Este o diferență mare. În Moldova sunt peste 900 de primării la o populație de aproximativ 3 milioane de oameni. Cred că printr-o astfel de reformă se poate obține mai multă cunoaștere și mai multă expertiză în beneficiul cetățenilor. Astfel, cetățenii ar putea avea acces la servicii mai bune.
Desigur, fiecare țară are o abordare ușor diferită privind serviciile pe care o municipalitate le poate oferi sau le oferă. Dar, cu siguranță, atunci când vorbim despre administrarea drumurilor, parcurilor și altor domenii tipice de responsabilitate locală, accesarea finanțărilor ar putea deveni mai ușoară, fie că vorbim despre fonduri europene sau despre resurse locale.
Ambasada Țărilor de Jos a ajutat, de exemplu, unele municipalități interesate de obligațiuni municipale. Acestea pot fi o modalitate de a atrage finanțare și de a o concentra pentru construcția unui drum, lucru care poate fi costisitor pentru o singură localitate. Cred că, dacă administrația locală este eficientizată, se pot face mai multe lucruri. Iar modul în care se face acest lucru depinde, desigur, și de circumstanțele locale.
- Există opinii potrivit cărora această reformă nu va fi, să spunem, suficient de curajoasă. Că ar fi nevoie de mai mult curaj pentru a face o reformă mai profundă.
- Posibil. Aș spune că unul dintre lucrurile care m-au impresionat cel mai mult în Moldova, în perioada în care am fost aici, este curajul oamenilor. Și cred că acest curaj a crescut. Văd tot mai mulți oameni care au curajul să fie ei înșiși, să își asume cine sunt ca persoane, sau să pornească o afacere. Avem, de exemplu, un program numit Tulip Business Incubator. De asemenea, văd oameni care se implică activ în societatea civilă. Așadar, impresia mea este că această reformă este foarte ambițioasă și că este nevoie de mult curaj pentru a o implementa.
- Ultimele două întrebări sunt, poate, mai personale, despre dumneavoastră. Privind înapoi la anii petrecuți în țara noastră, în Moldova, care a fost cea mai mare provocare personală sau profesională din timpul mandatului dumneavoastră?
- Din punct de vedere profesional, aș spune că a fost o provocare să înființez o ambasadă, dar mi-a plăcut acest lucru. Este un pic ca o diplomație de tip start-up. Și, da, lucrez și în administrație, cu birocrație, așa că uneori și acest lucru este o provocare. Cel mai satisfăcător a fost faptul că am putut, cu adevărat, să fac o diferență aici, să duc relația dintre Republica Moldova și Țările de Jos la un nivel mai înalt.
Am vorbit despre unele domenii de sprijin, dar nu am vorbit, de exemplu, despre domeniul cibernetic. Cred că sunt foarte mândru de faptul că am putut ajuta la securizarea computerelor Comisiei Electorale, pentru a ne asigura că rezultatele au rezistat tuturor atacurilor cibernetice care au încercat să le submineze. Așadar, pentru mine a fost o perioadă foarte valoroasă și plină de satisfacții.
- Au existat și provocări personale?
- Da, poate... Dar permiteți-mi mai întâi să spun că ceea ce mi-a plăcut cel mai mult a fost să cunosc oamenii. Am menționat deja cât de curajoși mi s-au părut oamenii de aici. În Moldova, ca persoană, poți face foarte multe lucruri. În Țările de Jos, multe lucruri sunt deja bine stabilite și uneori este puțin mai greu să îți găsești locul într-o organizație.
Am vorbit însă și cu moldoveni, tineri care au studiat în Țările de Jos și s-au întors aici. Ei au observat cât de repede au putut să își asume responsabilități și să facă o diferență. Am întâlnit mulți astfel de oameni. Pe plan personal, am venit aici singur, cu două valize. Soția mea a obținut un loc de muncă în Țările de Jos în același timp în care eu am primit această funcție. Așa că ea a spus: bine, vom vedea. Și lucrurile au rămas așa. Pentru următoarea misiune, vom fi din nou împreună, iar eu aștept cu nerăbdare acest lucru.
- Și, în final, dacă ar trebui să descrieți țara noastră, Republica Moldova, într-un singur cuvânt, care ar fi acesta?
- Mai puternică.
- De ce?
- Sunt multe motive. Am vorbit despre oameni și, în pofida îngrijorărilor dumneavoastră legate de instituții, pe care le pot înțelege, cred că acestea sunt mai puternice decât erau atunci când am venit eu aici. Cred că poziția Moldovei în Europa este mai puternică. Cred că perspectivele sunt mai bune. Finanțarea este pregătită. Unele țări europene care au aderat nu cu foarte mult timp în urmă au reușit să își dubleze veniturile în cinci ani și să le tripleze în zece ani. Nu văd niciun motiv pentru care Moldova nu ar putea face același lucru. Așadar, cred că perspectivele sunt bune. Există o bază bună, o fundație puternică, care se construiește acum. Iar impresia mea este că lucrurile pot accelera dacă veți continua în această direcție.
- Vă mulțumesc, domnule ambasador. Și vă mulțumesc nu doar pentru acest interviu, ci și pentru ceea ce faceți dumneavoastră și Țările de Jos pentru Republica Moldova.
- Mulțumesc.
