La doar câțiva kilometri de Chișinău există un sat în care timpul pare să se fi oprit. O localitate fără magazin, fără transport public și fără multe dintre lucrurile pe care le considerăm firești. Pentru o pâine, pentru un drum la medic sau chiar pentru un simplu apel telefonic, oamenii sunt nevoiți să găsească soluții pe cont propriu. Cu fiecare an, tot mai mulți pleacă, iar cei rămași încearcă să țină satul viu. Am mers în Humulești ca să vedem cum arată viața într-un loc atât de aproape de Capitală, dar atât de departe de normalitate.
La doar 13 kilometri de Chișinău se află Humulești, un sat în care apropierea de capitală nu înseamnă neapărat și acces la servicii de bază. În această localitate cu puțin peste 200 de locuitori nu există magazin alimentar, nu este școală și nici transport public. Așa că, pentru o pâine, pentru a ajunge la ore sau pentru orice altă necesitate, oamenii sunt nevoiți să pornească la drum spre satul vecin. Deși capitala este la doar câteva minute distanță, aici lipsa infrastructurii continuă să facă parte din viața de zi cu zi.
După ore întregi în care am bătut pe la porțile localnicilor, cu greu am găsit pe cineva cu care să discutăm. Pe Ion Mardari l-am găsit trebăluind prin gospodărie. Bărbatul și-a trăit întreaga viață la Humulești și ne-a mărturisit cu lacrimi în ochi că de când se ține minte, satul său de baștină a fost izolat.
„Parcă e blestemat satul acesta. Nu se dezvoltă și nu sunt oamenii uniți, când e unire, se face ceva.
-Acuma spuneți că aveți transport personal, dar înainte cum mergeați la spital sau după pâine?
-Pe jos până la Chișinău, cu ce găseam, cu căruța. După pâine, ne adunam sâmbăta cu băieții și mergeam peste deal la Bubuieci 3 km”, a spus Ion Mardari.
Aproape toți vecinii au fugit din sat în căutarea unor condiții mai bune, iar astăzi, aproape că nu are nici măcar cu cine schimba o vorbă.
„Bătrânii se duc, tineretul, îi ajungem noi din urmă.
-Dar aveți oameni în mahala?
-Iată aici nu trăiește nimeni, aici găzdași trăiesc”.
Mătușa Maria ne-a spus că situația din Humulești a rămas neschimbată încă de pe vremurile de când era copil. În timp ce alte localități se dezvoltă, Humuleștiul bate pasul pe loc:
„Suntem aproape de oraș dar când eram noi mai mici, învățam la Mereni, ne duceau cu mașina, nici drum încă nu era, era problematic. Acolo ne dădea unde să trăim. Greu..greu a fost. Întotdeuna am sperat să avem și drum și.. dar se trăiește liniștit”.
Oleg Chetrari este unul dintre puținii tineri pe care i-am întâlnit la Humulești. Nu se va reține prea mult acolo, însă, în viitorul apropiat, tânărul planifică să emigreze peste hotare.
„Aici nu ai ce face, lumea fuge de aici. Măcar magazin, noi nici magazin nu avem. Eu iată am urcat în mașină și am plecat, dar o femeie în vârstă..nu ai nici o pâine de unde lua, nimic. Măcar un transport public, măcar unul de două ori pe zi, lumea mai mult nici nu are nevoie. Eu am mașină iată, dar dacă se strică? Tineret este, dar fuge. Toate cunoștințele mele s-au mutat sau în oraș, sau în Bubuieci, din cauza că nu sunt condiții”, povestește Olga Chetrari.
Dacă în majoritatea localităților semnalul la telefon este ceva firesc, în Humulești el trebuie… căutat. Localnicii spun că, atunci când au nevoie să dea un telefon, vin până pe vârful de deal din marginea satului. Abia în acel loc apar pe ecran câteva liniuțe de rețea, suficiente cât să poată vorbi cu cei dragi sau să rezolve o urgență.
„Prin casă nu, pe afară mai mult prinde și atât. Poate prin deal mai prinde dar aici nu, în mahalaua ceea în general deloc nu prinde”.
„Mobilul nu prinde deloc. Poate mai prinde pe alocuri, dar să stai așa pe internet stabil, nu. Înainte era mai greu că, nici wifi nu era, acuma, mulțumesc, măcar wifi”.
„Acolo prinde, în casă nu prinde, doar ca să pună o antenă, cât de mică”.
În timp ce băștinașii fug în orașe sau în alte sate, unde să aibă condiții mai bune de trai, familia Ceban a renunțat la aglomerația din capitală pentru viața la sat.
Femeia spune că în pofida faptului că unele servicii de bază lipsesc, liniștea și aerul curat au convins-o să facă această schimbare.
„În oraș lucrează soțul, în al doilea rând, în grădină, am pus de toate, e de o sută de ori mai bine la țară. În fiecare seară trece pe la magazin, dacă avea să fie și transport, era super. Acolo e slut, mai ales cu copiii la bloc, aici le dau drumul prin ogradă, se joacă”, a spus o locuitoare.
Autoritățile locale spun că știu despre problemele care se confruntă localnicii și încearcă să găsească soluții pentru dezvoltarea satului. Totuși, numărul tot mai mic de locuitori face ca multe proiecte să fie greu de realizat.
„E foarte complicat acuma ca o primărie cu bugetul nostru, chiar și să depunem la finanțări externe și locale care pot fi impact. Impactul e foarte mic pentru numărul de populație. Am vorbit cu satul Mereni, cu primăria, că ei ar putea să ne ofere un transport care trece din satul Mereni spre Chișinău, prin Humulești numai în cazul când va fi drumul reparat”, a declarat primarul comunei Bubuieci, Alexei Percemlî.
Satul Humulești, face parte din comuna Bubuieci și numără, în prezent, puțin peste 200 de locuitori.
