Ani la rând, a încercat să întindă o mână de ajutor copiilor aflați în nevoie. Până într-o zi, când a înțeles că cel mai valoros dar pe care îl poate oferi nu sunt pachetele cu hăinuțe și jucării, ci educația și căldura unei familii. Este povestea preotului Sergiu Boldirescu din satul Hîrtop, raionul Florești, care a început să construiască o casă pentru copiii rămași fără părinți. Cu multă dăruire și din donațiile oamenilor, ideea începe să prindă contur. Primul etaj al casei este deja ridicat, iar cel mai mare vis al preotului este ca fiecare copil care îi va trece pragul să știe că, indiferent de încercările vieții, va avea mereu un loc pe care să-l numească „acasă”.
„La intrarea în curtea bisericii din Hîrtop, prinde contur o casă care nu va fi doar un acoperiș, ci un loc în care copiii rămași fără părinți, vor putea spune, din nou, „acasă”. Visul îi aparține preotului Sergiu, care încă din 2016, a început să adune oameni și donații, pentru a transforma această idee în realitate. Când va fi gata, casa va avea camere cu băi proprii, ateliere și chiar un cabinet digital”.
Totul a început în anul 2016, când preotul Sergiu Boldirescu a simțit că poate să ofere copiilor mai mult decât un ajutor material. Acesta ne-a povestit că dintotdeauna și-a imaginat un loc în care cei lipsiți de sprijinul unei familii să poată crește în siguranță, să aibă posibilitatea să învețe și să se pregătească de provocările vieții.
„Eu am făcut și un testament, unde am scris că această casă nu este proprietatea nimănui. Este pe teritoriul bisericii, dar este proprietatea copiilor orfani. Și niciodată nu se va schimba destinația acestei clădiri”, ne-a spus preotul Sergiu Boldirescu.
De atunci au trecut deja zece ani, iar proiectul a prins contur datorită oamenilor care au crezut în visul preotului și s-au implicat activ. Astăzi, în curtea bisericii funcționează o casă-muzeu și un atelier de broderie. Lucrările realizate aici sunt vândute, iar toate încasările finanțează actele de caritate.
O altă sursă importantă de venit este campania anuală de colindat, devenită deja o tradiție. Aceasta este organizată împreună cu voluntarii Academiei Ștefaniene, un proiect de suflet inițiat de preot pentru dezvoltarea tinerilor. În această iarnă, echipa a reușit să strângă 123.000 de lei, sumă investită integral în construcția casei.
„Bineînțeles că noi mergem din donații și din bănuți foarte, foarte puțini. Strângem cureaua în așa fel ca luând de acolo, să ne ajungă aici. Au fost momente când a trebuit să mergem pe la târguri, pe la festivaluri, ca să vindem sarmale, plăcinte”, a povestit preotul Sergiu Boldirescu.
Fiecare piatră de temelie poartă întipărită inițiala celui care a donat-o.
„La primul etaj avem partea de ateliere. Aici va fi clasa portului popular. Mai departe vor fi camerele de serviciu, pentru că aici vom avea și o soră medicală, vom avea și bucătar”.
Visul preotului Sergiu depășește granițele acestei construcții. Dorința sa cea mai mare este să cultive o generație care pune întrebări și gândește critic. Din acest motiv, el organizează la începutul fiecărei veri „Tabăra Ștefaniană”. Ajunsă la a doua ediție, tabăra din acest an se va desfășura în două ture, fiecare având o capacitate de 30 de locuri.
Timp de o săptămână, copiii ies din rutina zilnică și explorează viața de camping. Aceștia dorm în corturi, participă la activități în aer liber, învață să fie independenți și beneficiază de traininguri speciale pentru identificarea și combaterea manipulării.
„Tabăra noastră include dezvoltare personală, training-uri, jocuri, excursii, drumeții, ateliere culinare și bineînțeles că zona de camping”, spune preotul Sergiu Boldirescu.
Dincolo de activități, copiii pe care i-am întâlnit în tabără mărturisesc că cel mai mult apreciază sentimentul de comunitate și bucuria de a trăi toate aceste experiențe împreună.
„Mie îmi place în tabără când dorm în corturi”.
„Mie îmi place foarte mult, deoarece avem foarte multe activități interesante și petrecem timpul în echipă. Mie îmi place să mă joc volei, chiar aici am învățat să mă joc”.
„- Îți place aici în tabără? - Desigur. - De ce? - Deoarece găsești diferite persoane și te înțelegi foarte bine pentru că găsești mulți care au ceva în comun cu tine”.
„- Avem timp să facem orice, să mâncăm, să stăm cu voluntarii, să ne cunoaștem și mai multe chestii. - Care este activitatea ta preferată în tabără? - Dormitul”.
Andreea este voluntară în cadrul Academiei Ștefaniene. Aceasta ne-a povestit că iubește copiii și nu ratează nicio ocazie de a petrece timp alături de ei.
„Am fost foarte entuziasmați pentru că nu găsești așa oportunitate să petreci timp cu copiii și să faci parte din astfel de activități. Mai ales că aici avem o legătură și cu Dumnezeu, nu doar cu activități și jocuri”, a menționat voluntara Andreea Colibabciuc.
Atunci când această casă își va deschide porțile, preotul Sergiu speră să le ofere copiilor mult mai mult decât un simplu adăpost. Își dorește să devină un sprijin de nădejde în momentele dificile și un părinte care să le celebreze reușitele - dăruindu-le grija, căldura și familia pe care, poate, nu au avut-o niciodată.
