Lacrimi de fericire, îmbrățișări lungi și emoții greu de stăpânit. După șase luni petrecute departe de casă și de cei dragi, cei 41 de militari ai Armatei Naționale s-au întors din misiunea de menținere a păcii din Kosovo. La revenire, au fost întâmpinați de cei dragi, iar pentru curajul și profesionalismul demonstrat au fost decorați cu medalii și diplome de merit.
După șase luni în care și-au văzut chipurile doar pe ecranul telefonului, momentul revederii a fost copleșitor. Dacă, de obicei, militarii sunt întâmpinați acasă de soții, în cazul locotenentului-major Cristina Roșca rolurile s-au inversat. La întoarcerea din Kosovo, ea a fost cea așteptată cu nerăbdare de logodnicul său, Dumitru.
„A fost foarte greu. A fost una dintre cele mai grele etape din viața noastră, dar am trecut-o cu brio și sper pe viitor să nu mai fie despărțiri atât de lungi.”
Cristina spune că misiunea a pus-o la încercare nu doar ca militar, ci și ca om. Dorul de casă a fost cea mai grea provocare, însă satisfacția de a-și îndeplini misiunea a făcut ca toate sacrificiile să merite.
„În perioada aceasta consider că a fost cel mai greu distanța față de casă. În misiune am executat diverse patrulări, paza a diverse obiective. Astfel ne-am îndeplinit misiunea, după părerea mea, cu brio.”
Pentru Cristian, ziua întoarcerii va rămâne de neuitat. La doar zece zile după plecarea lui în Kosovo, familia s-a mărit, iar astăzi și-a ținut în brațe, pentru prima dată, copilul de șase luni, pe care până acum îl văzuse doar prin apeluri video și fotografii.
„Am avut posibilitatea de a coopera cu alte națiuni, am fost implicați în diverse exerciții care ne-a permis să creștem vaste cunoștințe pe domeniul de executare a misiunilor de menținere a păcii. Aflându-mă în misiune deja a apărut încă un copil, care îmi dădeam seama că pentru soție era un pas foarte greu.”
Pentru Diana, cele șase luni au însemnat nopți nedormite, griji și responsabilitatea de a crește singură doi copii mici. Femeia spune că așteptarea a fost lungă și că este fericită că acum familia lor este, în sfârșit, completă.
„Destul de solicitantă și complicată a fost perioada aceasta, având acasă un copil de șase luni, el nu l-a văzut, acum abia la 6 luni l-a văzut, și un copil de trei ani.”
Emoțiile au fost la fel de puternice și pentru Natalia. Cu ochii în lacrimi, și a îmbrățișat soțul după jumătate de an în care dorul și speranța au mers mână în mână.
„A fost greu în primul rând, dar am trecut. Pe unde greu, pe unde ușor, dar am mers înainte.”
Militarii spun că, dincolo de experiența acumulată, totuși cea mai mare provocare a fost dorul de familie.
„Cel mai greu a fost timpul pe care noi l-am petrecut acolo fără familie, fără copii. Eu personal am fost ca comandant de grupă, am participat la executarea efectivului, la executarea serviciului de către efectiv”, a declarat militarul Evghenii Ganin.
Cu ocazia revenirii acasă, în cinstea pacificatorilor a fost organizată o ceremonie oficială. Pentru profesionalismul și devotamentul de care au dat dovadă, aceștia au fost recompensați cu diplome și medalii.
Întoarcerea lor marchează încheierea misiunii celui de-al 24-lea contingent al Armatei Naționale în Kosovo.
În acest an, Republica Moldova marchează 12 ani de participare neîntreruptă la operațiunile internaționale de menținere a păcii KFOR. Rotația militarilor are loc la fiecare șase luni, iar cel de-al 25-lea contingent al Armatei Naționale și-a început deja misiunea în Kosovo.
