Acum 35 de ani, în timp ce mii de oameni se adunau în Piața Marii Adunări Naționale și scandau pentru independență, la Maternitatea numărul 2 din Chișinău venea pe lume o fetiță. Era 27 august 1991, ziua în care Republica Moldova își începea drumul ca stat independent și se scria și istoria familiei Albu. Tatăl era în piață, printre cei care trăiau momentul independenței, iar mama își ținea pentru prima dată fiica în brațe. Când au trebuit să-i aleagă numele, fără să fi vorbit înainte, amândoi s-au gândit la același cuvânt: Victoria. Astăzi, Victoria împlinește 35 de ani, iar numele ei poartă amintirea acelei zile în care pentru familia Albu s-au născut un copil și o țară.
Acum 35 de ani, soții Albu din Stăuceni se pregăteau să trăiască cea mai importantă zi din viața lor - venirea pe lume a primului copil. Era dimineața de 27 august 1991, când Aurelia a simțit primele contracții și a plecat spre maternitate.
La Chișinău, însă, în aceeași zi, se scria o altă poveste. În Piața Marii Adunări Naționale, mii de oameni veniseră să ceară independența Republicii Moldova, printre care și Serghei Albu. Soția lui era la maternitate. El era în piață. Iar între cei doi nu exista nici telefon mobil, nici posibilitatea unui mesaj trimis în câteva secunde. Aveau să afle abia mai târziu că, în aceeași zi, li se schimbaseră două lucruri pentru totdeauna: țara și familia.
Pe atunci, nici sexul copilului nu putea fi aflat cu certitudine înainte de naștere. Așa că, înainte de a pleca la spital, Aurelia i-a lăsat soțului două felicitări pe pernă: una roz, pentru o fetiță, și una albastră, pentru un băiat. Serghei a ajuns acasă și a aflat că devenise tată de fetiță. A deschis felicitarea roz și i-a scris soției un răvaș. În acea zi, pentru el, cuvântul pe care îl auzea în piață - „victorie” - avea să devină și numele copilului său.
„Cu această felicitare unde este o fetiță, am scris că pentru noi această sărbătoare este dublă. Este ziua independenței Moldovei și nașterea primului nostru copil pe care îl vom numi Victoria”.
Fără să fi citit încă mesajul soțului, Aurelia, aflată la maternitate și ținându-și pentru prima dată fetița în brațe, a avut aceeași alegere - Victoria. Două gânduri, născute în două locuri diferite, în aceeași zi. El, în mijlocul mulțimii care striga pentru independența țării. Ea, într-un salon de maternitate. Abia a doua zi, când a citit felicitarea lui Serghei, Aurelia avea să descopere că amândoi își numiseră copilul la fel. Pentru familia Albu, nu mai era doar o coincidență. Era legătura dintre nașterea unei fete și nașterea unei țări independente.
„Primind a doua zi felicitarea și când am citit... m-am regăsit, .gândurile s-au unit al meu și cu ale soțului la o așa distanță. Eu eram la maternitate și el în piață. Pentru mine a fost un șoc”, ne-a povestit mama Victoriei, Aurelia Albu.
„Fiind inspirat de această victorie a poporului nostru moldovenesc și scandând și acolo victorie, nici nu am avut nicio îndoială că o vom numi pe fetița noastră nou-născută Victoria”, a declarat tatăl Victoriei, Serghei Albu.
De atunci au trecut 35 de ani. În prezent, pentru Victoria, 27 august nu este doar ziua ei de naștere sau ziua în care țara își sărbătorește independența. Este ziua în care cele două povești s-au contopit. Spune că este mândră că s-a născut în Republica Moldova și că nu a simțit niciodată că și-ar putea găsi locul în altă parte. Pentru ea, independența nu este doar un cuvânt din istorie, este și felul în care își definește propria viață și dragostea față de țară.
„Eu întotdeauna am știut că voi rămâne aici, în Moldova. Am familie, am copii, părinții îmi sunt aici, cei mai apropiați toți îmi sunt alături. Îmi sunt acasă, în Republica Moldova și ne străduim, cât de mult, să rezistăm aici, pentru că mai dulce ca în țara ta probabil nu este nicăieri”, a menționat Victoria Ursu.
Acasă este și casa părintească din Stăuceni. Locul în care Aurelia și Serghei au așteptat-o, în urmă cu 35 de ani. Locul în care Victoria a făcut primii pași și în care fotografiile păstrează o copilărie despre care mama ei vorbește cu zâmbetul pe buze și cu ochii înlăcrimați.
„Avea un an și vreo patru luni... ce fel de costumație, pe atunci nu prea găseai. Mama fiind croitoreasă zice „hai că o împodobim cumva”. Și Scufița Roșie i-a cusut-o și șorțul ăsta dinainte așa. Era activă. La vârsta pare-mi-se de doi ani, a reușit să fie și pe acoperișul garajului și pe mașina lui taică-său. Era un copil adevărat băiat”, ne-a spus Aurelia Albu.
În fiecare an, pe 27 august, familia Albu revine în Piața Marii Adunări Naționale - locul în care Serghei a trăit momentul proclamării independenței, în timp ce Aurelia își ținea, pentru prima dată, copilul în brațe. Apoi se întorc acasă, la Stăuceni, unde ziua de sărbătoare se încheie, ca întotdeauna, în jurul mesei, alături de cei dragi.
Astăzi, Victoria are propria familie și propriile visuri. Cel mai important dintre ele este ca și copiii săi să poată găsi aici ceea ce a avut ea dintotdeauna: o casă, oameni dragi și sentimentul că aparțin acestui loc. Pentru Victoria, Moldova nu este doar țara în care s-a născut. Este țara care i-a marcat destinul încă din prima zi, dăruindu-i prenumele. Iar în fiecare an, când își sărbătorește ziua de naștere, își amintește că, în urmă cu 35 de ani, pe 27 august 1991, două povești au început în aceeași zi: povestea unei fete și povestea unei țări independente.
