Regele Harald al V-lea al Norvegiei a murit la vârsta de 89 de ani, transmite BBC. Suveranul fusese internat săptămâna trecută pentru tratamentul unei afecțiuni rare a sângelui.
Palatul Regal din Oslo a anunțat că regele a murit în pace, la ora locală 06:35 (04:35 GMT), vineri, la Spitalul Național din Oslo.
În cele 24 de ore care au precedat moartea sa, membri ai familiei regale l-au vizitat pe rege, iar oamenii au depus flori la palat.
Harald a fost primul rege al Norvegiei născut în această țară după secolul al XIV-lea. El va fi succedat de fiul său, Haakon.
După 35 de ani pe tron, Harald va fi amintit ca o figură populară și reformatoare, care a modernizat monarhia, a încălcat tradiția căsătorindu-se cu o femeie din afara aristocrației și a avut un rol unificator în unele dintre cele mai dificile momente ale Norvegiei.
Observatorii familiei regale îl descriu drept un om simplu, respectat și iubit, numindu-l „bunicul” națiunii și „regele poporului” — un titlu folosit și pentru tatăl său, regele Olav al V-lea.
În ultimii ani, Harald și familia sa s-au confruntat cu probleme de sănătate și scandaluri, în special în legătură cu asocierea nurorii sale, Mette-Marit, cu Jeffrey Epstein, infractorul sexual decedat, precum și cu condamnarea pentru viol a fiului acesteia, Marius Borg Høiby.
În timpul domniei sale, monarhia norvegiană a devenit mai egalitară și mai transparentă în ceea ce privește finanțele și starea de sănătate a membrilor familiei regale.
Regele lasă în urmă o soție cu care a fost căsătorit aproape 58 de ani, regina Sonja, fiica lor, prințesa Märtha Louise, fiul lor, noul rege Haakon, și șase nepoți.
Președinta Republicii Moldova, Maia Sandu, s-a arătat „profund întristată” de moartea regelui Norvegiei.
„Voi păstra mereu în amintire căldura cu care Majestatea Sa și Regina Sonja m-au primit la Oslo, precum și sprijinul acordat de Norvegia Republicii Moldova în cei mai dificili ani ai noștri. Transmit condoleanțele mele Familiei Regale și poporului norvegian”, se arată în mesajul publicat pe X.
Biografia
Harald s-a născut pe 21 februarie 1937, pe domeniul Skaugum, în apropiere de Oslo.
Avea trei ani când dictatorul Adolf Hitler a ordonat invadarea Norvegiei de către Germania nazistă, la începutul celui de-Al Doilea Război Mondial.
Mama lui Harald a fugit împreună cu copiii peste graniță, în Suedia, iar ulterior aceștia au călătorit în Statele Unite, la invitația președintelui Franklin D. Roosevelt.
Prințul Harald s-a întors împreună cu familia în Norvegia la sfârșitul războiului și și-a finalizat studiile, precum și serviciul militar obligatoriu. A devenit prinț moștenitor în 1957 și a studiat științe sociale, istorie și economie la Balliol College din Oxford între 1960 și 1962.
A cunoscut-o pe Sonja Haraldsen, fiica unui om de afaceri, la o petrecere, însă prințul moștenitor a trebuit să aștepte nouă ani înainte de a primi permisiunea de a se căsători cu ea. Tatăl său, regele Olav, sperase întotdeauna că fiul său se va căsători cu o prințesă europeană.
În cele din urmă, Harald i-a spus tatălui său că, dacă nu se poate căsători cu Sonja, va rămâne necăsătorit, potrivit unei declarații făcute ulterior de rege pentru postul public de televiziune din Norvegia.
Tatăl său și-a dat în cele din urmă acordul, iar cei doi s-au căsătorit la Catedrala din Oslo, pe 29 august 1968. Alegerea lui Harald a deschis calea pentru ca propriii săi doi copii să se căsătorească, la rândul lor, cu persoane din afara familiilor regale și aristocratice. Pentru Caroline Vagle, acest lucru „a contribuit la încheierea unei perioade în care familia regală era dominată puternic de bărbați”.
„Nu i-a fost niciodată teamă să-și arate emoțiile, umorul sau vulnerabilitatea, iar acest lucru l-a făcut foarte uman”, a spus experta regală.
Când tatăl său s-a îmbolnăvit, în 1990, prințul moștenitor a devenit regent. Harald a urcat apoi pe tron după moartea regelui Olav, la 17 ianuarie 1991.
În iulie 2011, Harald s-a confruntat cu cea mai mare provocare de până atunci în calitate de rege, când extremistul de dreapta Anders Breivik a ucis opt persoane cu o mașină-capcană la Oslo, înainte de a se deplasa pe insula Utøya, unde a împușcat mortal alte 69 de persoane, majoritatea adolescenți.
A doua zi, regele a ținut un discurs televizat, iar câteva săptămâni mai târziu a rostit un alt discurs, în care și-a exprimat empatia față de victime și familiile acestora în calitate de tată, bunic, soț și rege. Aproape izbucnind în lacrimi.
În 2016, regele a ajuns din nou în centrul atenției după ce a rostit un discurs pasionat în sprijinul diversității religioase, etnice și sexuale. El a spus că norvegienii provin „din Afganistan, Pakistan și Polonia, din Suedia, Somalia și Siria”, că „unii cred în Dumnezeu, Allah, Univers și nimic”, și că „sunt fete care iubesc fete, băieți care iubesc băieți și fete și băieți care se iubesc unii pe alții”.
Regele a fost, de asemenea, un sportiv pasionat și un susținător al mediului. A fost unul dintre inițiatorii filialei norvegiene a World Wide Fund for Nature (WWF) și a ocupat timp de 20 de ani funcția de președinte al organizației din Norvegia.
De asemenea, a fost un navigator atât de talentat încât a reprezentat Norvegia de trei ori la Jocurile Olimpice. În 2022, el a anunțat că își încheie activitatea competițională în navigație.
Pe măsură ce starea de sănătate a regelui s-a deteriorat, acesta și-a redus permanent aparițiile publice în aprilie 2024. Mai recent, a fost tratat cu cortizon pentru o afecțiune rară a sângelui, anemia hemolitică, care duce la scăderea numărului de globule roșii din organism. A fost internat în spital pe 17 august, iar fiul său a devenit regent, preluându-i atribuțiile.
