Islandezii au respins reluarea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană, contrar rezultatelor preliminare care indicau o victorie la limită a taberei favorabile apropierii de Bruxelles. După numărarea voturilor din toate circumscripțiile, opțiunea „Nu” a obținut 52,8%, iar „Da” – 47,2%, potrivit rezultatelor finale anunțate de postul public RÚV, preluate de Reuters.
Concret, 118.040 de alegători s-au pronunțat împotriva reluării negocierilor, iar 105.399 au votat în favoarea acesteia. În total au fost exprimate 225.031 de voturi, inclusiv cele albe sau nevalabile.
Participarea a ajuns la 82,5% - cea mai ridicată înregistrată la un scrutin în Islanda după alegerile parlamentare din aprilie 2009, când s-au prezentat la urne 85,1% dintre alegători.
Mobilizarea uriașă arată importanța acordată de islandezi unei decizii care privește nu doar relația cu UE, ci și controlul asupra pescuitului, suveranitatea economică și locul țării într-o regiune arctică tot mai disputată.
Reykjavík a fost singura zonă în care majoritatea alegătorilor a susținut reluarea negocierilor, în timp ce comunitățile din restul țării au înclinat balanța spre „Nu”, potrivit Associated Press.
Ce înseamnă rezultatul
Votul nu a fost unul pentru aderarea propriu-zisă la UE, ci pentru redeschiderea negocierilor suspendate în urmă cu 13 ani. Chiar și în cazul unei victorii a taberei „Da”, un eventual acord de aderare ar fi trebuit supus unui al doilea referendum.
Prin rezultatul de acum, procesul este oprit înainte de această etapă. Premierul Kristrún Frostadóttir avertizase că o victorie a taberei „Nu” va scoate aderarea de pe agenda politică pentru viitorul apropiat.
Islanda rămâne membră NATO și a Spațiului Economic European, având acces la piața unică, și face parte din spațiul Schengen, fără să fie membră a Uniunii Europene.
Principala temere a adversarilor aderării a fost că negocierile ar putea amenința controlul național asupra zonelor de pescuit, esențiale pentru economia țării.
Rezultatul reprezintă o înfrângere pentru guvern și o dezamăgire pentru Bruxelles, care considera Islanda un candidat cu puține riscuri și cu o importanță strategică tot mai mare în contextul securității arctice.
Islanda este deja foarte aproape de UE, dar fără drept de vot
Islanda nu este izolată de structurile europene. Face parte din Spațiul Economic European, alături de Norvegia și Liechtenstein, și are acces la piața unică. Este, de asemenea, membră a Spațiului Schengen și aplică o parte importantă a legislației europene.
În practică, țara adoptă numeroase reguli elaborate la Bruxelles, dar nu are reprezentanți cu drept de vot în instituțiile care le stabilesc. Susținătorii aderării consideră că Islanda suportă deja o parte dintre obligațiile integrării europene, fără să participe pe deplin la luarea deciziilor.
În negocierile începute după depunerea cererii de aderare, în 2009, Islanda deschisese 27 dintre cele 35 de capitole și închisese provizoriu 11 înainte ca procesul să fie oprit în 2013.
Marea miză internă: pescuitul
Principalul obstacol este controlul asupra apelor teritoriale și a resurselor piscicole. Pescuitul nu reprezintă numai un sector economic, ci și o componentă centrală a identității și a suveranității islandeze. În 2023, produsele din pește au reprezentat aproximativ o treime din exporturile de bunuri ale Islandei.
Adversarii aderării se tem că intrarea sub politica europeană comună în domeniul pescuitului ar transfera la Bruxelles o parte din deciziile privind cotele și accesul la resurse. Ei susțin că Islanda beneficiază deja de accesul la piața europeană prin Spațiul Economic European și că nu are motive să renunțe la controlul direct asupra uneia dintre cele mai importante resurse ale sale.
Comisia Europeană transmisese însă că ar exista loc pentru flexibilitate și pentru soluții adaptate situației Islandei. Poziția geografică a țării și faptul că apele sale nu se învecinează direct cu zonele economice exclusive ale unui stat membru UE puteau facilita găsirea unui compromis, arată European Policy Centre.
Coroana, dobânzile și costul vieții
A doua mare miză era una economică. Islanda are o economie mică, dependentă de comerțul exterior și expusă puternic fluctuațiilor internaționale. Dobânda de politică monetară a Băncii Centrale este de 8%, comparativ cu 2,25% în zona euro, iar creditele ipotecare și costul vieții au devenit teme importante ale campaniei.
Susținătorii reluării negocierilor spuneau că aderarea și, ulterior, o posibilă trecere la euro ar putea aduce mai multă stabilitate monetară și dobânzi mai mici. Adversarii au susținut însă că inflația, prețurile locuințelor și dobânzile ridicate sunt probleme structurale pe care politicienii islandezi trebuie să le rezolve și că Bruxelles-ul nu oferă o soluție automată.
De ce contează Islanda pentru UE
Deși are numai aproximativ 400.000 de locuitori, Islanda ocupă o poziție strategică excepțională în Atlanticul de Nord, între Europa continentală, Groenlanda și America de Nord. Insula se află în apropierea rutelor maritime și aeriene care leagă cele două maluri ale Atlanticului și a așa-numitului culoar Groenlanda - Islanda - Regatul Unit, esențial pentru monitorizarea activității militare rusești și pentru apărarea flancului nordic al NATO.
Islanda este membră NATO din 1949, dar nu are armată proprie. Securitatea sa se bazează pe Alianța Nord-Atlantică, pe acordul bilateral de apărare cu Statele Unite și pe cooperarea cu aliații europeni. UE nu ar fi înlocuit aceste garanții militare, dar aderarea ar fi adăugat o dimensiune politică, economică și de securitate unei relații deja foarte strânse.
Interesul Bruxelles-ului este amplificat de competiția tot mai mare pentru influență în Arctica, de activitatea Rusiei în regiune, de interesul Chinei pentru rutele și resursele nordice și de incertitudinile provocate de declarațiile lui Donald Trump privind Groenlanda.
Tocmai amenințările și presiunile americane asupra insulei vecine au alimentat în Islanda întrebarea dacă un stat mic se poate baza în continuare exclusiv pe vechile garanții de securitate sau dacă are nevoie de o ancorare politică mai puternică în Europa.
Acum, având în vedere rezultatul referendumului, negocierile vor rămâne suspendate, iar Islanda va continua actuala formulă: integrată economic în piața europeană și în Schengen, dar în afara instituțiilor UE și fără drept de vot asupra multor reguli pe care le aplică.
