A ajuns în Moldova doar cu un rucsac în spate și cu o mare doză de curaj, după ce amicii din România îl avertizau că aventura ar putea fi una periculoasă. Nu bănuia atunci că o simplă vizită avea să devină povestea vieții lui pentru următorii douăzeci de ani. Astăzi, Gerhard Ohrband trăiește la Chișinău, predă limbi străine, vorbește fluent românește și mărturisește că se simte moldovean. De Ziua Limbii Române, UNU TV vă invită să descoperiți povestea germanului care cunoaște peste 20 de limbi, iar pe a noastră a învățat-o din dragoste pentru oameni și din viața de zi cu zi.
În urmă cu 20 de ani, Republica Moldova era pentru Gerhard Ohrband o enigmă. Pe când studia la Brașov, auzise doar zvonuri că ar fi un loc nesigur. În loc să-l sperie, avertismentele mai mult i-au stârnit curiozitatea. A venit cu un rucsac și cu gândul de a preda la universitate, fără să bănuiască că își va construi aici o familie.
„Eu am făcut o stagiere la Brașov, în cadrul studiilor și atunci ascultam Planeta Moldova, emisiunea asta umoristică. Și la Brașov, lumea îmi spunea că aici e foarte periculos și aveam spirit aventurier. Și am venit cu rucsac și am început să predau la universitate”, a declarat profesorul de limbi străine și psihologul Gerhard Ohrband.
A rămas pentru oameni și pentru atmosfera de aici. În două decenii, Moldova i-a devenit atât de mult „acasă”, încât astăzi a ajuns să se simtă străin atunci când își vizitează țara natală:
„Eu deja, în fiecare an, mă duc în Germania pe vară și anul acesta deja am simțit că mă simt acolo străin. Și mă duc în Germania de odihnă să-mi văd părinții, dar deja și mie dor să stau aici. M-am simțit destul de rapid comod în Republica Moldova, mai ales că e mai multietnic”.
Aventura cu limba română a început în Germania, unde a încercat să o deslușească singur, ajutat doar de un dicționar și de o profesoară din România:
„Autodidact, am început la Hamburg. Eu cântam la orchestra școlii, era o profesoară din România și am început singur cu ea, cu dicționarul, cu cărți. Țin minte, primul cuvânt în dicționar era cuvântul zilnic”.
Odată ajuns la Chișinău, a înțeles rapid că una este limba din manuale și alta cea de pe stradă. Deși stăpânea deja spaniola, franceza și italiana, româna i-a dat ceva bătăi de cap. A învățat-o vorbind, greșind și luând-o de la capăt - o metodă pe care o aplică acum și cu studenții săi.
„Am în continuare probleme, adică lumea mereu mă întreabă cât de rapid am învățat limba română. Am spus poate opt ani și încă. Și atunci îmi spun: nu-mi vorbești mai bine după atâția ani. Dar eu încurajez studenții să facă greșeli. Și atunci vreau și eu să fiu exemplul de o persoană care face public greșeli, care nu-i perfecționist. Fiindcă la urma urmei în comunicare, la specialitatea mea contează alte gafe decât dicția perfectă sau vocabularul perfect”, povestește Gerhard Ohrband.
Pentru Gerhard, greșeala nu e un motiv de rușine, ci o etapă firească a învățării. De aceea, le propune elevilor săi un exercițiu simplu, dar provocator: să se filmeze zilnic și să răspundă spontan la întrebări.
„Recomand studenților să se filmeze în fiecare zi. I-ai camera și răspunzi spontan la întrebări. Te bălbâi, scoți sunete stranii, dar te pui mereu în situații incomode. Și dacă asta faci acasă, cu oameni reali vine mai simplu”.
El însuși continuă să se pună în situații incomode. Dacă în mediul academic se simte stăpân pe sine, limbajul tehnic din viața de zi cu zi îl pune uneori la încercare:
„Cu cât mai multă emoție am, adică emoții pozitive, negative... Mi-e ușor, zona mea de confort și mediul academic, conferințe științifice. Dacă trebuie să vorbesc cu meșterul meu de mașină sau să merg la magazin de construcție, atunci deja simt incompetența mea lingvistică”.
Acasă, în familie, româna a devenit limba de bază, iar copiii săi au deprins-o chiar înaintea germanei:
„Vorbim română și germană, dar e cam 60% română. Cele mai multe momente, cele mai multe probleme de comunicare trec neobservate. Adică tu crezi că ai înțeles ceva, dar de fapt îți dai seama că ai interpretat greșit. Și la lucru sunt multe probleme. Sunt multe provocări. sau în companie internațională la Chișinău și acolo asist și eu”.
Vorbește peste 20 de limbi străine, printre care rusa, engleza și spaniola, dar româna are un loc cu totul special în inima lui. E limba în care își crește copiii și își trăiește viața:
„Spuneam cuvântul zilnic, îmi place. Îmi place cuvântul răbdare, smerenie. Adică îmi plac cuvinte care au o semnificație personală. Mă bucur că există așa zi. Eu cred că e important de valorificat, de a prețui instrumentul, tehnologia principală pe care o avem noi”.
A prins rădăcini în Moldova și se simte de-al locului, deși nu are încă cetățenia moldovenească. După două decenii petrecute în Moldova, Gerhard Ohrband privește ziua de 31 august ca pe o sărbătoare personală - un omagiu adus limbii care l-a ajutat să se simtă ca acasă.
