Au venit la noi în țară cu gândul de a pleca mai departe. Doar că războiul le-a schimbat toate planurile, iar Chișinăul le-a devenit, pas cu pas, o nouă casă. Este povestea Vladislavei și a Alexandrei, două tinere din Ucraina care au găsit puterea să își reclădească viața aici. Au deschis o cafenea și au învățat limba română - nu doar de nevoie, ci și din respect pentru țara care le-a oferit adăpost. Iar cazul lor nu e unul izolat. Tot mai mulți străini stabiliți la noi aleg să învețe limba română și să aducă valoare locului care i-a primit, transmite UNU TV.
Surorile Vladislava și Alexandra Goncearenco au fugit din Ucraina cu gândul să ajungă în Canada. S-au oprit la Chișinău în așteptarea actelor necesare și, în cele din urmă, n-au mai plecat nicăieri. În trei ani, Moldova le-a devenit a doua casă: aici și-au lansat o afacere și au învățat limba română.
„Da, am urmat cursuri și acum avem nivelul B1. Așa scrie pe foaia pe care ne-au dat-o. Dar noi tot nesigure suntem! Ne gândim: «Doamne, ce B1? Noi n-avem B1!». Ne e foarte greu să vorbim. De înțeles, da, probabil chiar înțelegem de B1. Adică prindem ce se vorbește, dar să vorbim noi... e mai dificil. – Pe de o parte, e o formă de respect față de țară și față de oameni. Pe de alta, nouă pur și simplu ne place să învățăm limbi străine. Mai știm câteva.
– Dar, de fapt, nouă ne place să glumim: când ne întreabă cineva de ce învățăm româna, le spunem că vrem să înțelegem bârfele și certurile din troleibuz. Și asta chiar a fost pe bune, la început. Când abia venise ea, eram ceva de genul: «Ce se întâmplă? Cine s-a luat la ceartă și de ce?» Toți din jur înțelegeau, numai noi eram curioase... – Opream muzica, îmi scoteam căștile și trăgeam cu urechea”, spun proprietarele unei cafenele, Vladislava și Alexandra Goncearenco.
Să înveți româna nu e atât de complicat pe cât pare, mai ales că există cursuri gratuite și un manual conceput special pentru vorbitorii de limbă rusă. Unul dintre autori e filologul Alexei Ascan, profesor la Casa Limbii Române.
„Modulul A1 durează două luni și jumătate. În acest timp, parcurgi programa și ajungi deja să înțelegi, la nivel elementar, ce se vorbește în jur. Se trece prin diverse situații: la magazin, la poștă, în timpul liber... și chiar înțelegi foarte bine. Nivelul A2 se axează mai mult pe conversație, iar cursantul prinde mai mult curaj. Eu zic că, la adulți, limba se dezleagă destul de repede”, a explicat filologul și autorul de manuale de limba română, Alexei Ascan.
În ultimii ani, profilul celor care învață limba română s-a schimbat radical.
„Dacă înainte aveam în grupuri mai mult localnici, din Chișinău, acum situația e alta. Dintr-o grupă de 20 de persoane, doar patru sunt chișinăuieni. Zece vin din Ucraina, patru din Rusia și câțiva din regiunea transnistreană”, spune Alexei Ascan.
Pentru surorile Goncearenco, limba română a fost cheia spre integrare, iar motivele de a rămâne au devenit tot mai puternice:
„Am vrut să ne integrăm mai bine, să înțelegem lucrurile din interior. Sunt anumite glume, anumite expresii... Când prietenii ne spun: «Să nu credeți că nu vorbim în rusă dinadins, ca să vă supărăm». Nu, noi înțelegem asta. Când vorbești în limba ta maternă, o glumă iese mult mai bine decât dacă ai traduce-o în rusă. Dacă o traduci, își pierde din farmec. Noi înțelegem chestia asta.
– Cumva, acum nici nu prea mai vrem să plecăm. Ne-ar fi greu, ne-am făcut prieteni. Când am venit, nu cunoșteam pe nimeni. Eram singure, triste, ne plictiseam și ne întrebam întruna: «Doamne, oare când ajungem acasă?». – Așadar, nu aveați de gând să rămâneți? – Nu. Așa s-au potrivit lucrurile”.
O nouă etapă a cursurilor naționale de limba română a început în acest an și va continua până în 2028. Aproape șapte mii de persoane s-au înscris deja, iar majoritatea reușește să ducă programul până la capăt. Anul trecut, bunăoară, peste opt mii de persoane au absolvit cursurile și au primit certificatele de competență lingvistică.
