Pe o trecere de pietoni, într-o fracțiune de secundă, viețile a doi copii s-au schimbat pentru totdeauna. Delia a supraviețuit și poartă, zi de zi, urmele acelei seri, iar Daniel nu s-a mai întors acasă. În această ediție a emisiunii AMPRENTE încercăm să aflăm ce s-a întâmplat, cum este gestionat acest caz de autorități și ce schimbări sunt necesare – în infrastructură, în aplicarea legii și în responsabilitatea instituțiilor – pentru ca astfel de tragedii să nu se mai repete.
Alexandra Secrieru, mama lui Daniel: „Într-o secundă s-a spulberat tot”
„De pe 2 februarie la mine s-a dus viața într-un coșmar , sunt unele nopți, chiar dacă beu pastile nu mă ajută și beau puternice, dar gândul meu e la dânsul, incerc să fac ceva. Știu că el nu dorea să mă vadă așa , el nu-mi dădea voie să sufăr, dar nu pot, când știu că era un băiat în floare vieții, avea toată viața înainte, dar într-o secundă s-a spulberat tot”, ne spune printre lacrimi Alexandra Secrieru, mama lui Daniel.
Alexandra și-a crescut singură copiii de când erau foarte mici, hotărâtă să facă totul pentru a-i crește oameni buni. Și Delia a crescut doar cu mama ei, Valeria. De ceva timp însă, aceasta a plecat la muncă în Italia, iar fata a rămas acasă cu bunica.
„Până la accident era un copil foarte activ. După s-a schimbat totalmente. Realația dintre mamă și fiică era una foarte frumoasă. Eram ca două prietene. Deschisă mereu și apela cu încredere la mine când avea o problemă”, susține Valeria Dubceac, mama Deliei.
Ziua care nu se va uita niciodată
În dimineața aceea de februarie, nimic nu prevestea norul negru care avea să se abată peste două familii. Pentru Daniel și Delia părea să fie doar o altă zi obișnuită din viața lor de adolescenți. S-au trezit dis-de-dimineață, și-au făcut planurile și au plecat spre școală. După ore, așa cum stabiliseră, tinerii și-au dat întâlnire. Rămăsese ca mai spre seară să se vadă cu mama lui Daniel, Alexandra, care era plecată cu treburi la Chișinău și urma să revină acasă. Nimic nu ieșea din tiparul unei zile normale de familie. Până în clipa în care timpul a început să curgă altfel.
„De la locul accidentului m-am dus imediat la spital. Acolo mi-au spus că e la reanimare și medicii luptă pentru viața lui. Nu credeam că se poate întâmpla ceva tragic, pentru că copilul meu era tare”, își amintește Alexandra Secrieru.
„Chiar în seara aceea nu știam dacă este în viață. Nimeni nu răspundea la telefon”, adaugă Valeria, mama Deliei.
Pentru Delia, fiecare zi de după tragicul accident este o dovadă de curaj extrem. Tânăra a fost supusă multor operații dificile, complexe și extrem de dureroase. Cu toate acestea, dincolo de suferința fizică, dorința ei arzătoare de a merge din nou și de a se ridica pe propriile picioare este motorul care îi dă puterea să privească înainte și să nu renunțe la luptă.
În paralel, pentru Alexandra Secrieru, mama lui Daniel, a început o altă bătălie la fel de cruntă: o luptă dureroasă cu neputința și o căutare permanentă a dreptății.
„La faza de procedură penală au mers pe recunoaștere. Deja vom vedea dacă vor merge pe procedura simplificată. Conform legii, riscă închisoare de la 3 la 7 ani”, susține procurorul Cezar Țaca.
Familiile victimelor cer ca tânărul să fie pedepsit conform legii, dar au solicitat și anumite pagube morale.
„Am înaintat o acțiune civilă și solicităm un prejudiciu moral de 1 milion de lei. Mama copilei nu poate merge la muncă pentru că trebuie să stea cu fata, să o ajute la recuperare, tratament”, menționează avocata familiei Dubceac, Valeria Dodon.
Putea fi evitată tragedia?
O tragedie ridică întotdeauna o întrebare esențială: putea fi evitată? Încercăm să aflăm ce trebuie schimbat pentru ca astfel de accidente să nu se mai repete. Împreună cu un specialist în siguranță rutieră, analizăm dacă locul unde s-a produs accidentul oferea condițiile necesare de protecție și ce soluții pot face trecerile de pietoni mai sigure pentru copii și pentru toți participanții la trafic.
Experții în siguranță rutieră atrag atenția asupra unei probleme de clasificare. Această arteră din Strășeni, tehnic este o șosea națională (R1) concepută pentru viteză, însă practic servește drept stradă locală, unde pietonii sunt lăsați complet vulnerabili în fața traficului greu și rapid.
În prezent, trecerea este semnalizată prin marcajul de pe asfalt, indicatorul rutier clasic și un semafor cu lumină galbenă intermitentă de atenționare, măsuri insuficiente pentru siguranța pietonilor.
Pentru a securiza zona, se recomandă fie îngustarea celor patru benzi pentru a descuraja accelerarea, fie alte soluții de calmare a traficului care să forțeze conducătorii auto să reducă viteza în preajma trecerii de pietoni.
„Dacă intru cu profilul acesta în localitate, normativul ar trebui să mă impună să îngustez profilul. Respectiv, să las doar o bandă de circulație pe sens ceea ce cu regret nu s-a făcut”, explică specialistul în siguranța rutieră, Ilie Bricicaru.
După o tragedie, întrebările nu se opresc la locul accidentului. Ele ajung și la instituțiile care au responsabilitatea de a crea un sistem rutier mai sigur. Cerem răspunsuri de la Ministerul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale: ce măsuri sunt luate pentru protejarea pietonilor, cum sunt evaluate trecerile de pietoni și ce schimbări sunt necesare pentru ca astfel de tragedii să fie prevenite.
„După fiecare accident ANTA face un raport unde este menționată cauza accidentului . Apoi se vine cu recomandări. Toate procesele sunt analizate și se vine cu soluții de îmbunătățire pentru fiecare drum în parte. La momentnt, ANTA a licitat 10 puncte de genul dat, inclusiv la Strășeni”, menționează Nicolai Mîndra, secretar de stat la Ministerul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale (MIDR).
În primele cinci luni ale anului curent, Poliția a înregistrat 710 accidente rutiere pe teritoriul țării, soldate cu 57 de decese și 848 de persoane traumatizate, fiind cel mai scăzut număr de persoane decedate și traumatizate în accidente rutiere din ultimii 13 ani.
