Un trecut în care statul construia, oferea locuri de muncă și avea grijă de nevoile cetățenilor. Așa este prezentată perioada sovietică de unii politicieni - un „rai pierdut” sau un trecut glorios la care ar trebui să revenim. Această narațiune circulă de mulți ani. Iar în 2018, ajungea până la tribuna Dumei de Stat a Rusiei, unde era vociferată chiar de președintele de atunci al Republicii Moldova, Igor Dodon.
„În a doua jumătate a secolului XX, când republica (RSS Moldovenească) era condusă de Ivan Ivanovici Bodiul, Moldova s-a transformat într-o adevărată grădină înfloritoare despre care se cunoștea nu doar în Uniunea Sovietică, dar și peste hotarele acesteia”, declarat Igor Dodon.
Într-adevăr, Moldova s-a industrializat în perioada sovietică și atunci s-a construit mult. Dar afirmația că țara a fost construită și alfabetizată de la zero este o narațiune propagandistică. De exemplu, în timpul administrației românești, în Basarabia au fost construite peste 1.900 de școli, iar în 1922 a fost inaugurat primul aerodrom, urmat în 1926 de primul zbor civil. Pe scurt, fiecare administrație își lasă propria amprentă, iar oamenii au tendința de a selecta ce să-și amintească.
„Nu sovieticii au construit. Au construit tot moldovenii noștri, tot oamenii care locuiau aici. Ei nu stăteau cu mâinile în buzunar și așteptau ca cineva din Kamciatca sau din Tiumeni să le construiască. Nu. Tot moldoveni au construit și au ridicat aceste fabrici și uzine. Pentru că cei care au venit din Uniunea Sovietică, în marea lor majoritate erau aduși ca așa numiți specialiști. Erau puși în funcții calde, li se dădeau apartamente în centrele orașelor, iar munca fizică o făceau moldovenii noștri”, explică doctorul în istorie și expertul WatchDog, Ștefan Bejan.
Numeroase filme și fotografii surprind fabrici, infrastructură, blocuri și orașe în plină dezvoltare. Adesea, acestea sunt folosite pentru a idealiza trecutul comunist și a umbri caracterul represiv al regimului. În plus, pentru a alimenta sentimentul de revoltă, moștenirea sovietică este zugrăvită drept o „grădină înfloritoare”, distrusă după independență.
„Noi toți vedem atacuri asupra perioadei sovietice din partea mai multor politicieni moldoveni de dreapta. Cică aceasta ar fi o ocupație. Așa numita ocupație a construit 5.000 de fabrici, 1.000 de școli, grădinițe. Eu sunt sigur că cei care fac asemenea declarații nu vor reuși nici să vopsească ceea ce a construit puterea sovietică. Să distrugă da. Să distrugă, au reușit totul să distrugă. Să vopsească puțin probabil, dar să distrugă- foarte simplu. Înțelegeți?”, a menționat pretinsul lider de la Tiraspol, Vadim Krasnoselski.
Dacă l-am crede pe cuvânt pe Krasnoselski, ar însemna că în 1990 exista câte o fabrică la fiecare 860 de locuitori, un indicator neverosimil. În realitate, vorbim despre circa 560 de întreprinderi industriale. Da, în haosul anilor ’90 au existat și cei care au profitat de situație, dar declinul industriei are o explicație obiectivă.
„Când noi ne-am rupt de Uniunea Sovietică, nu mai erau acel element al unui puzzle industrial enorm. Conta deja, cât de rentabilă poate fi aceea fabrică. Și s-a demonstrat că foarte multe fabrici mergeau în pierde. Deci ele erau întreținute artificial. Să vedem acolo adevărul, cât produceau, cât de calitativ erau, cât de rentabile erau să producem aceste lucruri. Și care sunt de fapt, motivele reale pentru care ele au fost distruse. Și aici nu negăm și reaua intenție a acelei elite care tot a fost crescută în perioada sovietică și care a privatizat pe copeici unele fabrici și uzine și pur și simplu le-a dat la fier vechi”, a subliniat Ștefan Bejan.
Nostalgia se hrănește din amintiri selectate cu grijă. De aceea, trecutul glorios invocat de unii politicieni este mai degrabă o sursă de capital politic decât o soluție pentru problemele cotidiene.
