În școlile ucrainene din stânga Nistrului, istoria Ucrainei a fost înlocuită de mult cu cea a Rusiei. Dar planurile Tiraspolului și ale Kremlinului merg și mai departe. Din așa-zise „motive ideologice”, manualele vor fi din nou schimbate și chiar traduse în limba ucraineană. În noile cărți, războiul e numit „operațiune militară specială”, teritoriile ocupate sunt prezentate drept „noi achiziții”, iar ucrainenii sunt etichetați drept ultranaționaliști, potrivit UNU TV.
Noul manual, care urmează să fie tradus în ucraineană, susține că generații întregi de ucraineni ar fi fost educate în spirit neonazist încă din anii '90 și cataloghează Ucraina drept un stat ultranaționalist. Cât despre teritoriile ocupate, acestea sunt redenumite „regiuni noi”, iar anexarea Crimeii este considerată o simplă „revenire”.
În spatele acestor texte se află principalul ideolog al Kremlinului pe probleme de istorie, consilierul prezidențial Vladimir Medinski, care a lansat și prelegeri video pe aceleași teme. Între timp, fostul președinte Dmitri Medvedev lucrează la un manual de educație civică ce are același obiectiv de cultivare a loialității absolute față de statul rus.
„Regândim din temelii conținutul și am eliminat un număr mare de falsuri. Iar manualele noastre sunt și mai ideologizate”, a declarat consilierul prezidențial, Vladimir Medinski.
„Întâi de toate, domnul Medinski se află sub sancțiuni internaționale. Nu știu sigur cum stau lucrurile din punct de vedere legal, dar mi se pare că atunci când cineva aflat sub sancțiuni se ocupă de muncă de propagandă educațională, apar mari semne de întrebare. În linii mari, dacă te uiți peste câteva pagini, îți dai seama imediat că nu e vorba de educație, ci de propagandă”, a subliniat politologul Aleksandr Makuhin.
Presiunea ideologică nu este însă o noutate în regiune. Fostă elevă a unui liceu ucrainean din Transnistria a povestit, sub protecția anonimatului, cum stau lucrurile din interior:
„E vorba de Liceul-Complex Teoretic Republican Ucrainean. Să știți că tema războiului nu se discută direct în școală, dar în toți cei patru ani de când a început războiul și cât am învățat acolo, într-un fel sau altul, ne-au cerut să participăm la tot felul de evenimente așa-zis patriotice. Ne puneau și să defilăm cu automate în mână, cică să învățăm să ne apărăm.
Prin 2023, ne-au dus la Casa Ofițerilor. Noi am crezut că va fi ceva legat de-al Doilea Război Mondial, poate vreo dată comemorativă. Dar, până la urmă, acolo era o literă Z uriașă, făcută din panglică Sfântul Gheorghe; erau steaguri rusești și sovietice, iar pe ucraineni îi numeau naziști. Jumătate din clasa noastră sunt ucraineni. O colegă a făcut o criză de isterie din cauza asta, pentru că e o temă foarte dureroasă pentru ea. Iar ei ne obligau să ne ridicăm în picioare la imnul Rusiei.”
„Există a Patra Convenție de la Geneva. Nu sunt vreun expert în drept militar, dar există prevederi clare: populația civilă - copiii și femeile - nu trebuie supusă unor tratamente degradante și nu trebuie să li se influențeze convingerile. Aici apare marea mea semnalare de alarmă: în ce măsură aceste manuale înseamnă, de fapt, propagandă și constrângere?
Cât despre școli... Da, sunt oameni care merg în școlile din Transnistria, iar acolo imaginea este extrem de clară. Părinții, în special mamele, spun că fiii și fiicele lor sunt supuși bullying-ului de diferite intensități. Când acești copii și adolescenți spun că, de fapt, nu i-a eliberat nimeni - mulți având amintirea traumatizantă a zilelor petrecute în subsoluri - sunt hărțuiți. Iar asta nu mai e pentru nimeni un secret”, a declarat politologul Aleksandr Makuhin.
Din limba ucraineană nu prea a mai rămas nimic în liceu, susține fosta elevă. Singurele excepții sunt orele de limbă și cele de literatură:
„Nu știu de ce, dar când învățam eu, nu prea mai aveam materii în ucraineană... doar limba și literatura. În rest, totul se preda în rusă, din manuale rusești. Acum vreo zece ani se mai făcea istoria Ucrainei, dar acum a dispărut de tot din programă.”
Pusă în fața acestor realități, conducerea școlii evită să dea răspunsuri directe. Reprezentanta liceului dă asigurări că orele se fac în ucraineană, dar ocolește tema manualelor. Pentru a-i proteja identitatea, i s-a modificat vocea.
„– La noi este liceu ucrainean. – Bine, dar orele în ce limbă se țin? În ucraineană? – În ucraineană, da. – Și ce manuale folosiți la istorie? – În funcție de programă. – Sunt ucrainene sau rusești? – Veniți până la noi și vă explicăm totul.”
„Apoi e chestia cu arborarea drapelului... La noi se numește oră de dirigenție, nu «Convorbiri despre ce e important», dar temele sunt fix aceleași. Deși orele astea ar trebui, de fapt, să fie despre țara noastră, despre ce înseamnă să fii independent... Istoria pe care am făcut-o noi a fost mai mult istoria Rusiei. Abia în clasele mai mari s-a adăugat istoria Transnistriei, dar și aceea era axată pe cât de mult ne ajută Rusia.”
Într-o altă instituție din stânga Nistrului, situația e recunoscută fără ocolișuri. Manualele de istorie respectă întru totul linia trasată la Tiraspol și Moscova.
„- În ce limbă se țin orele? – În ucraineană. – Toate materiile sunt în ucraineană? – Păi avem și limba rusă. – Dar manualele de istorie cum sunt? Sunt scrise în ucraineană? – Nu... Adică sunt în ucraineană, dar noi suntem școală transnistreană. Nu avem istoria Ucrainei și nici manuale ucrainene. – Adică sunt rusești? – Sunt în limba ucraineană, dar după standardele transnistrene.”
În total, 500 de exemplare din noul manual de istorie, destinat claselor a șaptea a unsprezecea, vor fi traduse și distribuite în școlile cu predare în ucraineană din stânga Nistrului. Este o măsură aplicată în premieră într-o regiune unde, potrivit datelor din această lună, învață peste 400 de copii refugiați din calea războiului declanșat de Rusia.




































