Neurocercetătorul american Karl Deisseroth și-a anunțat copiii că a fost desemnat laureat al Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină 2026. Reacția familiei a fost una explozivă: țipete de bucurie, salturi și îmbrățișări. Momentul a fost filmat și publicat pe rețelele sociale de Universitatea Stanford.
„Am o veste extraordinară. În această dimineață am primit un telefon prin care mi s-a spus că am câștigat Premiul Nobel pentru Medicină”, le-a spus Karl Deisseroth copiilor săi.
În imaginile distribuite de Stanford se vede cum cercetătorul le dezvăluie celor apropiați că a primit cea mai importantă distincție din cariera sa.
Karl Deisseroth, medic, cercetător și profesor de bioinginerie, psihiatrie și științe comportamentale la Universitatea Stanford, a fost distins cu Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină 2026 „pentru descoperirile care au dus la optogenetică, o metodă care face posibilă activarea sau dezactivarea activității unor celule nervoase individuale din creierul viu”.
El împarte premiul cu Peter Hegemann, de la Universitatea Humboldt din Berlin, și Georg Nagel, de la Universitatea din Würzburg.
Deisseroth a declarat că este deosebit de bucuros de alegerea făcută de Comitetul Nobel, pentru că cei trei laureați reprezintă etapele esențiale ale dezvoltării optogeneticii, de la cercetările inițiale asupra algelor până la aplicațiile avansate din neuroștiință.
Cercetătorul și-a construit reputația în domeniu prin dezvoltarea unei metode prin care în celulele cerebrale ale mamiferelor sunt introduse proteine microbiene sensibile la lumină, numite opsine. Cu ajutorul acestora, activitatea unor anumite celule nervoase poate fi controlată prin lumină.
„Optogenetica este un motor al descoperirii”, a spus Deisseroth, explicând că metoda le permite cercetătorilor să studieze mai precis modul în care funcționează creierul și să identifice celulele implicate în anumite simptome sau procese cognitive.
Înainte de apariția optogeneticii, cercetătorii se bazau în principal pe stimularea electrică și pe administrarea de medicamente. Stimularea electrică produce efecte rapide, însă poate influența și celulele sau circuitele aflate în apropierea zonei studiate. În plus, deși poate activa neuronii, metoda nu permite inhibarea lor cu aceeași precizie, lucru esențial pentru înțelegerea mecanismelor cerebrale.
