În Codreanca, raionul Strășeni, satul de altădată, cu oameni uniți și cuptoare în care se cocea pâine în fiecare sâmbătă, a rămas mai mult în amintiri. Astăzi, ca în multe sate din Republica Moldova, migrația își spune cuvântul: tot mai mulți pleacă în căutarea unui trai mai bun, iar cei rămași se tem că satul își pierde, încetul cu încetul, oamenii și rostul de altădată. Cum arată viața la Codreanca și ce i-ar putea convinge pe oameni să rămână acasă, vedeți în reportajul care urmează.
„A fost sate mare. Se făceau hramuri. Veselie. Toamnele erau bogate, se auzeau poloboacele”.
Acest bărbat, pe care l-am întâlnit la poarta gospodăriei, și-a amintit cu nostalgie viața în sat acum câteva decenii: „Sâmbăta tot satul mirosea a pâine. Era și un pic de religie. Eram uniți”.
Acum, multe dintre acele amintiri au rămas în urmă. Oamenii au plecat, spune bărbatul, împinși de nevoi și de dorința unui trai mai bun.
„Au schimbat un gard. Nimeni nu a plecat de flori de cuc, să lase copii cu buneii.”
„Domină liniștea pe ulițele din sat”.
Pentru ca satul să nu rămână doar o amintire pentru cei plecați, localnicii spun că este nevoie de oportunități și, mai ales, de locuri de muncă, spune această femeie.
Pe primarul comunei l-am surprins pe un șantier. Recunoaște că administrarea unei localități nu este deloc ușoară, mai ales atunci când nevoile oamenilor sunt multe, iar resursele - limitate.
Totuși, unii săteni mai păstrează speranța că lucrurile se pot schimba, iar copiii și nepoții lor vor avea motive să rămână acasă: „Am făcut pasul spre UE. Sperăm un viitor mai bun pentru copii si nepoți.”
