Reforma administrației publice locale are încă multe detalii nedefinite, iar acestea alimentează speculațiile. Potrivit uneia dintre ele, reforma urmărește să diminueze numărul de primării pentru a putea fi mai ușor dirijate politic. Adevăratul motiv ține însă de realitățile în care trăim.
„Doar în jur de 47 de primării din total de 892 de primării își acoperă cheltuielile administrative. Deci nu contează cât de mici sunt, contează eficiența cu care ele lucrează și oferă servicii cetățenilor la nivel local. Dacă ele nu-și pot asigura minimul cheltuielilor administrative pentru funcționarea acestor primării, ele nu sunt eficiente”, a explicat experta ADEPT, Inna Vrînceanu.
Însă, dincolo de dezinformare, există și decizii discutabile ale autorităților. Pe 8 octombrie, Guvernul a prezentat proiectul noii hărți administrativ-teritoriale, din care lipsesc localitățile din stânga Nistrului. Explicația a fost aceeași cu care ne-am obișnuit de decenii: lipsa controlului efectiv asupra regiunii.
„Atunci când țara se va reintegra, cu siguranță, și acest aspect va fi clarificat. Faptul că vom oferi acuma anumite soluții administrative pentru acel teritoriu pe care nu-l controlăm nu mi se pare productiv”, a declarat secretarul general al Guvernului, Alexei Buzu.
Deși Chișinăul nu controlează regiunea transnistreană, aceasta este parte a Republicii Moldova și nu ar trebui tratată diferit. Excluderea ei din reformă riscă să contrazică obiectivul reintegrării și să transmită un mesaj de separare, sporind incertitudinea pentru cei peste 356.000 de cetățeni moldoveni de pe malul stâng al Nistrului.
După prezentarea proiectului Guvernului, experții IDIS „Viitorul” au propus un model alternativ de regionalizare, numit „Trei Porți”. Acesta prevede trei regiuni, care ar include atât municipiile, cât și localitățile din stânga Nistrului.
„Ce înseamnă centru urban? Asta înseamnă centru de creștere economică. Dacă scoți Bălțiul din ecuația regiunii de Nord, scoți motorul de crește economică pentru regiunea de Nord și lași, practic, comunitățile mai mult sau mai puțin rurale să se dezvolte de capul lor”, a menționat expertul IDIS Viitorul, Igor Munteanu.
O altă diferență ține de încadrarea regiunilor în sistemul european NUTS, care împarte teritoriul statelor membre în unități statistice comparabile. Potrivit autorilor, încadrarea celor trei regiuni la nivelul NUTS 2 ar permite accesarea unor fonduri europene mai mari decât varianta Executivului și ar ajuta Moldova să nu repete greșelile făcute de alte țări.
„Ungaria, la momentul în care își negocia aderarea, ținea Pesta și Buda în aceeași regiune. Și Pesta este mai săracă, mai legată de niște periferii nedezvoltate, și au spus că au spus că am pierdut un miliard și jumătate în zece ani de zile. Un miliard și jumătate au pierdut”, a declarat Munteanu.
Alți experți consideră că această abordare nu este potrivită pentru Republica Moldova în acest moment, subliniind că NUTS este doar un sistem de clasificare statistică, nu un model de organizare administrativă. Acesta nu stabilește cum este condusă o regiune, ce atribuții au autoritățile locale, câtă autonomie au sau cum sunt gestionate și distribuite resursele.
„Deci, banii împărțiți nu se înmulțesc, ca să înțelegeți. Și atunci, indiferent cum împărțim aceste regiuni, problemele de dezvoltare regionale, problemele comunitare, problemele de discrepanță între regiuni la nivelul prestării de servicii publice - vorbim și de cele de gospodărie comunală. Asta nu rezolvă o problemă de administrare. Deci noi vorbim despre NUTS-uri ca și despre niște regiuni statistice”, a subliniat experta ADEPT, Inna Vrînceanu.
O altă provocare ține de lipsa resurselor umane. Moldova riscă să nu poată absorbi toți banii europeni puși la dispoziție, așa cum s-a întâmplat în cazul României și Bulgariei.
„Dacă este să ne referim la capacitatea de absorbție a fondurilor în dependență de aceste diviziuni statistice, noi nu avem atâta capacitate pentru a absorbi, deocamndată zic, fondurile care ar putea să vină în dependență de categoria mai mare de populație”, a menționat Vrînceanu.
Principalul obiectiv al reformei APL nu este redesenarea hărții, ci asigurarea eficienței noilor structuri, clarificarea competențelor, păstrarea autonomiei locale și garantarea accesului cetățenilor la servicii publice de calitate.
