Cioburi de sticlă, mașini avariate și bucăți de beton împrăștiate pe carosabil. Așa arată locul în care o dronă rusească a lovit un bloc de locuit cu 24 de etaje din raionul Sveatoșînskîi din Kiev, în dimineața zilei de 21 octombrie. Jurnalista TV8 Viorica Tătaru a surprins imagini de la fața locului, la doar câteva ore de la lovitură, dar și mărturiile tulburătoare ale localnicilor.
O tânără locuitoare a blocului s-a arătat șocată de cele întâmplate: „La 6:45 aveam alarma setată, pentru că trebuia să merg la muncă. Iar pe la 6:50 pur și simplu ne-am trezit din cauză că geamurile au început să zboare peste noi. Noi locuim la etajul 22, iar impactul a fost la etajul 20. Ne-am trezit și am fugit direct din pat în coridorul principal. Atât. Asta este tot ce ne mai aducem aminte în starea noastră de șoc. Am ieșit rapid și am coborât. Ne-am luat câteva lucruri primare, pentru că acolo era imposibil de respirat. Și am venit aici”.
Tânăra subliniază că trece cu greu peste aceste momente de groază și că se simte depășită de situație. „Sincer, e foarte stresant și greu de înțeles. Nu știu cum să reacționez pentru că nu mi s-a mai întâmplat așa ceva. Este pentru prima dată când trăiesc o asemenea experiență și m-am speriat foarte tare”, a mărturisit aceasta.
O altă locuitoare a blocului afectat a descris momentele de groază trăite în zori, când atacul a luat-o prin surprindere. „A început cu o explozie, o lumină puternică și o frică uriașă. Apoi am văzut un mesaj pe grupul blocului că este incendiu la etajul 10 și a trebuit să coborâm de urgență”, a povestit femeia.
Deși zona în care locuiește a fost atacată în repetate rânduri de la începutul invaziei, tânăra spune că refuză să plece din oraș sau din țară, în ciuda traumei psihologice profunde:
„Aici, în apropierea uzinei Antonov, este mereu periculos. Au zburat de mai multe ori rachete, una după alta. Este înfricoșător, dar să spun că din această cauză trebuie să fug sau să plec în străinătate... nu este despre mine. Nu-i judec pe cei care aleg să plece, dar eu rămân acasă și voi fi aici până la capăt. Simt o apăsare psihologică foarte grea, nici nu știu cum voi lucra astăzi”, a mărturisit aceasta.
Întrebată ce o ajută să meargă mai departe în fața celei de-a patra ierni de război, femeia a declarat că „dorința de a trăi”.
„Eu am o regulă: mai rău de atât nu are cum să fie. Anul trecut a fost o iarnă foarte grea, dar am supraviețuit și am trecut peste”, a subliniat femeia.
