Președintele în exercițiu al Braziliei, Luiz Inácio Lula da Silva, a obținut o victorie istorică în cel de-al doilea tur al alegerilor prezidențiale, acumulând 51,8% din voturi. El l-a învins pe senatorul de extremă dreaptă Flávio Bolsonaro (48,2%), un apropiat susținut de președintele american Donald Trump.
Rivalul său a refuzat să recunoască rezultatul, calificând prelungirea programului de vot cu două ore drept „inexplicabilă”, asta deși propria sa echipă de campanie, la fel ca și cea a lui Lula, solicitase menținerea deschisă a secțiilor de votare pentru mai mult timp, transmite BBC.
Discursul său nu i-a împiedicat însă pe susținătorii lui Lula să sărbătorească o „victorie istorică” și o răsturnare spectaculoasă de situație. Aceasta este a patra victorie prezidențială pentru Lula, după cele două mandate exercitate între 2003 și 2010 și cel început în ianuarie 2023.
Drumul către victoria de duminică nu a fost însă simplu. Bolsonaro câștigase primul tur din 4 octombrie, iar puțini credeau că Lula va reuși să inverseze scorul în doar trei săptămâni.
Prin acest succes, Lula a spart tendința din America Latină, unde alegătorii au taxat guvernele în funcție și au votat masiv candidații de dreapta - țări precum Argentina, Chile și Columbia având în prezent lideri conservatori. Campania lui Lula a revenit în forță după primul tur, susținută de proteste de stradă și de o mobilizare uriașă pe rețelele de socializare.
Fostul strungar, figură dominantă a stângii braziliene încă de la prima sa candidatură din 1989, se confruntă totuși cu cel mai dificil context politic de la preluarea primului mandat.
Noul său mandat, care va începe la 5 ianuarie 2027, debutează sub presiuni majore pe plan intern și internațional, inclusiv pe fondul animozității din partea președintelui american Donald Trump.
Deși Trump nu l-a susținut direct pe Flávio Bolsonaro, așa cum a făcut-o cu candidații de dreapta din Columbia și Honduras, este clar că administrația de la Washington ar fi preferat un conservator la conducerea țării cu 213 milioane de locuitori.
Casa Albă privește America Latină ca pe o zonă proprie de influență, iar administrația Trump își dorește lideri regionali care să îi sprijine politicile de apărare, securitate și comerț, dar și să frâneze extinderea Chinei în emisfera vestică.
Brazilia, o țară bogată în petrol și cu a doua cea mai mare rezervă mondială de minereuri rare după China, rămâne singura mare putere sud-americană necondusă de dreapta, Lula fiind considerat un apropiat al Beijingului.
În timp ce Flávio Bolsonaro promitea o aliniere strânsă cu Washingtonul, Lula a avertizat SUA să nu se amestece în alegeri, punctând că Brazilia „nu va fi niciodată curtea din spate a nimănui”.
Dacă la Casa Albă există dezamăgire, victoria lui Lula este salutată de ecologiști. Aceștia se temeau că o victorie a lui Bolsonaro ar fi dat mână liberă marilor concerne din agricultură și minerit. Activiștii au reamintit de nivelul record al defrișărilor și incendiilor din Amazon din timpul mandatului tatălui său, Jair Bolsonaro, avertizând că o politică permisivă sub conducerea fiului ar fi distrus din nou un ecosistem vital.
În ciuda entuziasmului din tabăra lui Lula, rezultatul indică o țară profund scindată, în care peste 48% din populație a votat cu Bolsonaro.
Pe lângă misiunea de a uni o societate polarizată, Lula va trebui să colaboreze cu cel mai conservator Congres din istoria democratică a Braziliei, unde Partidul Liberal (PL) al lui Bolsonaro a obținut cele mai multe locuri.
Totuși, Partidul Muncitorilor a demonstrat că păstrează o susținere populară uriașă, reușind să mobilizeze mitinguri impresionante înaintea turului doi.
Înaintea votului, Lula a numit alegerile „o cumpănă a apelor pentru Brazilia”, promițând să apropie taberele politice printr-o „nouă cale de guvernare” și dând asigurări că „această țară nu va mai fi niciodată la fel”.
Deși nu a oferit detalii clare despre planul său, el a insistat că va rămâne „ferm în lupta pentru o țară mai dreaptă, cu oportunități pentru toți și politici orientate spre oameni”.
Alături de un Congres ostil, această luptă se anunță mult mai grea pentru veteranul politician, care va împlini 85 de ani la finalul celui de-al patrulea mandat, decât în primele sale trei treceri pe la Palatul Planalto.
