După cazul de la Centrul de plasament din Cocieri, noi semnale de alarmă vin de la Centrul de Plasament din Bălți. Un control inopinat al Institutului pentru Drepturile Omului (IDOM) a scos la iveală probleme privind alimentația, accesul la produse de igienă și condițiile de trai. Cel mai grav este cazul unui beneficiar care nu poate vorbi și nici nu își poate apăra singur drepturile. La câteva zile după externarea din spital, acesta a fost găsit cu multiple leziuni pe corp. Spitalul respinge acuzațiile, iar oamenii legii investighează cazul.
CAZUL LUI MIHAI: EXTERNAT CU LEZIUNI
Mihai nu poate vorbi și nu se deplasează singur. Experții IDOM l-au găsit cu multiple echimoze și răni, la doar câteva zile după ce fusese externat de la Spitalul Clinic Municipal Bălți. Documentele medicale indicau o plagă la membrul inferior drept, o leziune la membrul superior stâng, multiple echimoze și un membru inferior edematiat. Experții au observat însă mai multe leziuni decât cele descrise în acte.
„El a fost atât de tare legat de mână încât ața sau funia cu ce a fost legat i-a provocat o rană semnificativ adâncă, de un centimetru. Avea o sumedenie de leziuni corporale”, suține directorul executiv IDOM, Vanu Jereghi.
Avocatul Alexandru Cebanaș susține că Mihai avea inclusiv o plagă deschisă la picior, a cărei proveniență nu era clară. Acesta pune la îndoială necesitatea imobilizării unui om care nu se poate deplasa singur și afirmă că, dacă imobilizarea a avut loc, aceasta nu trebuia să-i provoace răni atât de adânci.
Spitalul Clinic Municipal Bălți respinge acuzațiile. Reprezentanta instituției, Andreea Galici, afirmă că pacientul era agitat în secția de reanimare și își smulgea cateterul intravenos. Potrivit acesteia, personalul medical i-a fixat mâna pentru a-i administra tratamentul, iar hematomul putea apărea în urma acestor manevre.
„Acuzele care au fost aduse în adresa personalului medical sunt absolut false, nefondate și lipsite de temei juridic. Personalul medical și-a făcut treaba și și-a exercitat atribuțiile conform fișelor de post”, menționează purtătoarea de cuvânt a spitalului, Andreea Galici.
Reprezentanta spitalului mai afirmă că Mihai a avut mai multe spitalizări și că starea sa s-a agravat ulterior. Ea susține că instituția medicală nu cunoaște în ce condiții și-a continuat pacientul tratamentul după revenirea la centrul de plasament.
Mihai nu are rude care să-i reprezinte interesele. IDOM i-a oferit asistență juridică. „Statul este pentru el absolut tot. El nu are rude, el nu are avocat, el nu are pe nimeni care ar putea să depună plângeri sau să-i reprezinte interesele”, adaugă Vanu Jereghi.
Administrația centrului afirmă că beneficiarii primesc tratamentul prescris și că leziunile lui Mihai au fost semnalate instituțiilor competente.
„Când vine beneficiarul din spital, noi oricum îl examinăm. A fost cazul că a avut aceste vânătăi și deja noi anunțăm toate problemele care apar la drepturile omului, procuratură pentru investigare. Nu se poate de acceptat ca aceste persoane să fie maltratate”, explică directoarea centrului, Liliana Tipa.
Aceasta admite că uneori personalul spitalelor nu știe cum să gestioneze pacienții cu probleme severe de sănătate mintală și că pot apărea situații în care aceștia sunt tratați mai dur. Spitalul, în schimb, susține că nu face diferențieri între pacienți și că acordă tratamentul necesar fiecăruia.
Procuratura Generală a confirmat inițierea unui proces penal. Anchetatorii urmează să stabilească în ce circumstanțe au apărut leziunile și dacă imobilizarea a fost justificată și efectuată legal. Alexandru Zubco, șeful Direcției prevenirea torturii din cadrul Oficiului Avocatului Poporului, atrage atenția că imobilizarea forțată nu trebuie să devină o metodă prin care personalul își asigură confortul. Dacă au existat excese sau abuzuri, persoanele responsabile trebuie trase la răspundere.
IDOM avertizează că problema este mai largă: persoanele cu dizabilități din instituțiile sociale întâmpină dificultăți atunci când au nevoie de tratament în spitalele obișnuite. Potrivit organizației, unii pacienți sunt externați rapid, chiar dacă starea lor necesită în continuare îngrijire medicală.
FĂRĂ CARNE ÎN FARFURII
Cazul lui Mihai nu este singura problemă descoperită de experții IDOM. În blocul în care sunt găzduite persoane cu nevoi complexe de îngrijire, controlul a scos la iveală nereguli în distribuirea alimentelor.
În ziua verificării, experții au constatat că mai mulți beneficiari nu primiseră carne în porțiile prevăzute de meniu. Numărarea porțiilor a arătat că aproximativ nouă-zece persoane riscau să rămână fără acest aliment. În același timp, pe balconul infirmierilor a fost găsită o pungă plină cu pâine rămasă. Directoarea Liliana Tipa recunoaște că există risipă și că, uneori, alimentele nu ajung la toți beneficiarii în cantitățile prevăzute. „Porțiile sunt mari, într-adevăr. [...] Se greșește. [...] Se dă totul la ochi. [...] Dacă e să cântărești, așa cum a făcut Drepturile Omului, în situația asta, desigur că a fost că ceva din alimente nu a ajuns”, spune Liliana Tipa.
Administrația susține că mâncarea rămasă este oferită unui azil de câini, dar admite că risipa este mare. Pentru a remedia problema, directoarea promite instalarea cântarelor la fiecare etaj, astfel încât porțiile să fie măsurate, nu distribuite aproximativ.
PRODUSE DE IGIENĂ OFERITE CU PORȚIA
Experții IDOM au constatat și limitări în accesul beneficiarilor la produse elementare de igienă. În secția cu 45 de bărbați, angajații au declarat că primesc două rulouri de hârtie igienică pentru 24 de ore: unul pentru personal și unul pentru toți beneficiarii. Administrația justifică distribuirea controlată prin comportamentul unor rezidenți, despre care afirmă că rup, aruncă sau folosesc necorespunzător produsele.
În timpul controlului, experții au observat că săpunul de rufe era ras și amestecat cu apă pentru a fi folosit la spălatul mâinilor. Directoarea susține că metoda este eficientă și explică faptul că instituția trebuie să respecte procedurile de achiziție, în care prețul produselor este un criteriu important.
Pentru IDOM, însă, problema depășește lipsa unor produse. Accesul la necesități de bază nu ar trebui să depindă exclusiv de decizia unui angajat. „Într-un bloc unde se află 45 de bărbați, am primit atât șampon, săpun, hârtie de viceu. [...] Pentru ei este un rulou, altul este pentru noi, cei trei angajați. Niște lucruri minore care nu-ți vine să crezi că este posibil așa ceva”, menționează Liliana Tipa.
Avocatul Alexandru Cebanaș atrage atenția că limitarea accesului la produse poate afecta demnitatea beneficiarilor și poate reflecta prejudecăți potrivit cărora persoanele cu dizabilități nu sunt capabile să-și gestioneze singure bunurile.
Condițiile materiale sunt, de asemenea, precare. Directoarea recunoaște că blocul a fost construit în 1984 și nu a beneficiat de reparație capitală. Potrivit acesteia, în 2027 ar urma să înceapă lucrările de renovare a blocului 2, a blocului alimentar și a blocului 3, cu finanțare europeană. Proiectul este planificat să dureze trei ani.
CÂT CHELTUIE STATUL PENTRU ACEȘTI OAMENI?
La Centrul de Plasament din Bălți sunt găzduite peste 330 de persoane. Statul cheltuiește pentru întreținerea unui beneficiar peste 400 de lei pe zi, echivalentul a aproximativ 11.000 de lei lunar. Pentru Vanu Jereghi, aceste cheltuieli ar trebui să se reflecte în condiții de trai și îngrijire mult mai bune. „În momentul în care noi alocăm astfel de resurse pentru instituții foarte mari, unde avem deținute două-trei sute de persoane, condițiile acolo ar trebui să fie mult mai bune decât în alte instituții. Mult mai bune”, conchide directorul executiv IDOM.
Administrația susține că are nevoie de reparații capitale, de un automobil adaptat pentru transportarea persoanelor în scaune rulante și de îmbunătățirea drumului de acces. Directoarea afirmă că instituția a solicitat de mai mulți ani sprijin pentru aceste probleme. Între timp, beneficiarii continuă să depindă de instituție pentru hrană, îngrijire, igienă și acces la tratament medical.
DREPTURI, NU DOAR ADĂPOST
Cazul de la Bălți scoate în evidență probleme care nu se rezumă la clădiri vechi, porții de mâncare sau produse de igienă distribuite cu porția. Este vorba despre oameni care depind de stat pentru cele mai elementare nevoi și care, unii dintre ei, nu pot spune ce li se întâmplă și nu își pot apăra singuri drepturile. IDOM și avocatul beneficiarului atrag atenția că recomandările privind respectarea drepturilor persoanelor cu dizabilități se repetă de la un raport la altul, fără ca toate problemele să fie rezolvate. Pentru acești oameni, responsabilitatea statului nu înseamnă doar un acoperiș și o masă. Înseamnă siguranță, îngrijire medicală, acces la produse de bază și respectarea demnității umane. Iar în cazul celor care nu se pot apăra singuri, protecția nu poate rămâne doar o promisiune.
