Un nou proiect de lege privind starea de asediu și de război a stârnit controverse în Republica Moldova. Documentul elaborat de Ministerul Apărării prevede în ce condiții cetățenii aflați peste hotare ar trebui să revină în țară, când ar putea fi impuse restricții de circulație și în ce situații autoritățile ar putea folosi bunurile private pentru apărarea statului. Unele prevederi au provocat îngrijorări, iar Partidul „Democrația Acasă” a lansat o petiție prin care cere retragerea proiectului. TV8 a analizat documentul pentru a afla ce obligații ar avea, de fapt, cetățenii și cât de întemeiate sunt temerile apărute în spațiul public.
Cine ar fi obligat să revină în țară din diaspora
Potrivit articolului 20, obligația de a reveni în țară nu se aplică întregii diaspore, ci doar persoanelor care, potrivit legii, sunt supuse mobilizării și au primit un ordin de chemare sau o înștiințare oficială. Acestea ar trebui să contacteze misiunile diplomatice sau consulare și să urmeze indicațiile primite. Expertul în securitate de la WatchDog, Artur Leșcu, explică faptul că prevederea îi vizează în primul rând pe rezerviști și pe militarii aflați peste hotare.
„Nu va alerga nimeni după femeile care muncesc peste hotare ca să le aducă acasă și nici după fiecare moldovean care are un pașaport în buzunar. Nu aceasta este funcția statului, mai ales în condițiile unei crize majore. Statul are alte priorități și alte responsabilități. Pentru cei care în caz de război vor să se alăture forțelor armate, dar se vor afla în alte țări, în prezent nu există un mecanism clar de transportare, iar legea vine să schimbe inclusiv asta”, a adăugat expertul.
Mobilizarea poate fi declarată de președintele țării doar cu aprobarea prealabilă a Parlamentului.
După declararea mobilizării, rezerviștii nu ar putea pleca din localitatea în care locuiesc pentru mai mult de 12 ore fără o permisiune scrisă de la autoritățile militare. Totodată, proiectul permite restricționarea ieșirii din țară pentru persoanele care au obligații militare.
„Dacă ai obligații militare și ai primit ordinul sau înștiințarea corespunzătoare, tu ai obligație să te prezinți personal la centrul militar competent. De aceea există livretul militar, de aceea există evidență militară și de aceea există rezerviști”, a explicat Artur Leșcu.
Expertul subliniază că, în cazul unui război, apărarea țării nu înseamnă neapărat participarea la lupte. Medicii, profesorii, inginerii și alți specialiști ar avea un rol important în menținerea serviciilor esențiale și sprijinirea populației: „Un medic salvează vieți, un profesor asigură continuitatea educației. Un antreprenor menține economia și locurile de muncă. Un inginer contribuie la infrastructura critică. Un specialist IT protejează sistemele informatice.”
Când poate fi declarată starea de asediu
Starea de asediu ar putea fi declarată nu doar în cazul unui atac armat iminent, ci și în urma unor acțiuni hibride sau subversive. Totuși, proiectul precizează că asemenea amenințări trebuie să aibă o componentă militară identificabilă și să reprezinte un pericol direct și grav pentru securitatea statului.
Starea de asediu ar urma să fie instituită, de regulă, de Parlament, pentru cel mult 30 de zile. Dacă pericolul persistă, aceasta ar putea fi prelungită pentru perioade succesive de maximum 30 de zile, fiecare prelungire necesitând o nouă hotărâre a deputaților.
Ce se întâmplă cu alegerile și mandatul președintelui
Proiectul prevede că, pe durata stării de asediu sau de război, alegerile și referendumurile nu pot fi organizate, cu unele excepții prevăzute de lege. Dacă un scrutin a fost deja anunțat, pregătirile pentru acesta se suspendă și sunt reluate după încetarea stării respective.
Asta nu înseamnă însă că Maia Sandu ar putea decide singură anularea alegerilor sau prelungirea propriului mandat. Potrivit Constituției, mandatul președintelui poate fi prelungit doar printr-o lege adoptată de Parlament, în caz de război sau de catastrofă.
Poate statul să ia bunurile cetățenilor și să controleze internetul?
Proiectul reglementează și măsurile pe care autoritățile le-ar putea aplica în situații excepționale. Printre acestea se numără restricțiile temporare de circulație, măsurile pentru protejarea comunicațiilor și a internetului, dar și folosirea unor bunuri private pentru necesitățile apărării.
Asta nu înseamnă însă că statul poate lua bunurile cetățenilor după bunul plac. Potrivit articolului 19, acestea pot fi preluate doar în condițiile legii, cu acordarea despăgubirilor și restituirea bunurilor. De asemenea, restricțiile trebuie să fie justificate și proporționale, iar cetățenii le pot contesta în instanță.
În ceea ce privește internetul și comunicațiile, proiectul stabilește măsuri pentru protejarea sistemelor informatice și combaterea amenințărilor informaționale, fără să acorde autorităților un drept nelimitat de supraveghere a conversațiilor private sau de restrângere a libertății presei.
Secretarul de stat de la Ministerul Apărării, Ghenadie Cojocaru, susține că proiectul urmărește actualizarea legislației existente din 2004 și introducerea unor garanții suplimentare. De exemplu, Guvernul ar trebui să prezinte Parlamentului rapoarte privind măsurile aplicate cel puțin o dată la 30 de zile în timpul stării de asediu și la 15 zile în timpul stării de război.
„Dacă m-aș fi întrebat care este cuvântul care caracterizează acest proiect de lege în raport cu ce avem din 2004, acesta este «garanții», nu puteri adiționale sau suplimentare. Parlamentul are mecanismele necesare pentru a controla autoritățile”, a afirmat Ghenadie Cojocaru în cadrul unei emisiuni la Moldova1.
La rândul său, expertul Artur Leșcu îndeamnă cetățenii să nu intre în panică din cauza proiectului și avertizează că teama poate slăbi capacitatea societății de a face față amenințărilor.
„Inamicul învinge atunci când noi încetăm să mai depunem eforturi pentru a răspunde atacurilor sale. În primul și în primul rând, el învinge în mințile noastre, atunci când ajungem să ne simțim deja învinși. Dacă un articol de lege care reglementează obligații firești în situații excepționale ne provoacă atâta teamă, atunci mă tem că bătălia pentru reziliența socială riscă să fie pierdută înainte de a începe.”
Deocamdată, proiectul nu a fost adoptat, astfel că noile prevederi nu se aplică. Documentul se află în consultări publice până pe 17 noiembrie 2026, iar forma sa finală ar putea fi modificată înainte de a ajunge în Parlament.
