Sunt oameni care trec printr-o singură încercare și sunt numiți curajoși. Alții sunt nevoiți să înfrunte lovitură după lovitură, fără să renunțe la speranță. Povestea Alinei este despre o astfel de luptă. Are 21 de ani și s-a născut cu o boală genetică ce i-a afectat musculatura și i-a schimbat radical viața. A ajuns într-un scaun cu rotile, a învățat acasă și și-a descoperit singură pasiunea pentru desen. Mama i-a fost sprijin, îngrijitor și cea mai apropiată persoană. Acum doi ani, însă, a pierdut-o într-un grav accident rutier.
Când încerca să-și găsească echilibrul într-o viață fără mamă, a urmat o altă traumă. În august, chiar în casa bunicii, Alina a fost victima unui abuz sexual. Bărbatul bănuit a fost reținut, iar dosarul a ajuns în instanță.
Astăzi, tânăra încearcă să-și refacă viața. Desenul a devenit refugiul ei, dar și o modalitate de a câștiga bani pentru un vis: să ajungă la o clinică din străinătate, unde speră să găsească o soluție pentru problemele de sănătate. Povestea ei ridică și o întrebare incomodă: cine are grijă de oamenii vulnerabili atunci când familia nu mai poate?
O COPILĂRIE SUB SEMNUL BOLII
Alina s-a născut într-o localitate din sudul țării. A crescut într-o familie cu ambii părinți și doi frați mai mari. În primii ani, boala genetică de care suferea nu părea să-i răpească șansa la o copilărie obișnuită. A început să meargă, să alerge și să se bucure de libertatea pe care o au ceilalți copii. După vârsta de șapte ani, însă, mușchii au început să-i slăbească. La zece ani, o fractură la picior și complicațiile apărute ulterior i-au agravat starea. În timp, coloana vertebrală s-a deformat, iar deplasarea a devenit tot mai dificilă.
„Am atrofie musculară spinală. Este un diagnostic mai complicat. Am încercat să găsim soluții, am mers la medici, dar nu am primit ajutorul de care aveam nevoie. Am ajuns inclusiv la clinici, unde mi s-a spus să mă resemnez, să trăiesc mai departe și să mă bucur de viață”, își amintește Alina.
Familia a căutat soluții, dar fără rezultate. Între timp, Alina a fost nevoită să renunțe la școala obișnuită și să învețe acasă. A absolvit nouă clase, iar dorința de a continua studiile nu a dispărut. Își imagina că va deveni designer de interior, însă nu a avut posibilitatea să urmeze drumul pe care și-l dorea. În schimb, a învățat singură să deseneze și să picteze.
„Am învățat acasă. Profesoara venea la mine și așa am făcut nouă clase. Îmi plăcea să învăț, eram interesată de multe lucruri. Mi-aș fi dorit să continui studiile, să devin designer de interior. Dar nu am avut posibilitatea. Așa că am învățat singură să desenez”, ne spune tânăra.
PIERDEREA CARE I-A SCHIMBAT VIAȚA
În toți acești ani, cea mai importantă persoană din viața Alinei a fost mama. Era cea care o îngrijea, o încuraja și îi oferea siguranța de care avea nevoie. Era și asistentul ei personal. În urmă cu doi ani, însă, un accident rutier a schimbat totul.
„Mereu a fost doar mama alături de mine. Ea se ocupa de toate, de educația mea, de ajutorul de care aveam nevoie. Când fratele meu m-a sunat și mi-a spus că mama a nimerit în accident, pentru mine toată lumea s-a prăbușit”, mărturisește Alina.
Mama Alinei a fost grav rănită și a stat mai multe luni în comă. Familia a sperat până în ultima clipă că își va reveni. Dar, în ianuarie, femeia a murit. „Până în ultima clipă am sperat și m-am rugat că o să se facă bine. Nu puteam să o văd, nu mă lăsau să intru. Nici acum nu-mi vine să cred că nu mai este. Parcă aștept să intre pe ușă”, ne spune printre lacrimi Alina.
După moartea mamei, bunica a devenit principalul sprijin al tinerei. Și-a lăsat gospodăria și a decis să o ia pe Alina în grija sa. Pentru ea, nu era doar o responsabilitate de familie. Era și promisiunea făcută fiicei pe care o pierduse.
„De la început am spus că o să am grijă de ea și că o voi aduce la mine. După ce au trecut cele 40 de zile de la moartea fiicei mele, am venit și am luat-o. Casa mea era goală. Am hotărât să fim împreună”, ne spune bunica fetei.
Pentru bunică, durerea era cu atât mai mare cu cât pierduse deja o altă fiică, care suferise de o boală genetică și pe care o îngrijise până la vârsta de 18 ani. Acum, la bătrânețe, a ales din nou să-și dedice viața îngrijirii unei persoane dragi.
O NOUĂ TRAUMĂ, ÎN CASA CARE TREBUIA SĂ-I OFERE SIGURANȚĂ
Părea că Alina începe să-și găsească echilibrul. Avea o casă nouă, o bunică alături și un loc unde putea să deseneze. Încerca să se adapteze la viața fără mamă și să-și construiască o nouă rutină. Dar, în noaptea de 1 spre 2 august, a devenit victima unui abuz sexual. În acea seară, în gospodăria bunicii se aflau trei bărbați, cunoscuți ai familiei, care mai fuseseră primiți peste noapte. Unul dintre ei s-ar fi apropiat de Alina, interesându-se de desenele pe care le făcea. Tânăra nu a bănuit nimic. „El a venit de câteva ori și m-a întrebat ce fac, ce desenez. I-am arătat lucrările mele. Apoi, după ce toți s-au culcat, a intrat în camera mea. Era foarte beat. Prima dată m-a întrebat dacă am un cablu pentru telefon. A ieșit, a închis ușa, dar apoi a revenit. Mi-a luat telefonul din mână, l-a aruncat și s-a năpustit asupra mea”, își amintește fata.
Alina nu a putut să strige după ajutor. Vorbește cu dificultate, iar posibilitatea de a cere ajutor în acele momente a fost extrem de limitată. Bunica s-a trezit și a intrat în cameră după ce a auzit zgomote.
„Am auzit un zgomot, ca și cum cineva ar fi aprins o brichetă. M-am gândit că poate a aprins cineva lumina. Am intrat în camera ei și mi-a povestit ce s-a întâmplat. Am început să strig că chem poliția. Ei s-au adunat repede, au deschis poarta și au fugit. Imediat am sunat la poliție”, ne spune bunica fetei.
DUPĂ ABUZ, ÎNCEPE DRUMUL SPRE RECUPERARE
Bărbatul bănuit de agresiune a fost reținut, iar cauza penală a fost expediată în instanță. Potrivit avocatei Alinei, dosarul este la etapa examinării probelor. Până la pronunțarea unei hotărâri definitive, funcționează prezumția nevinovăției.
Pentru tânără, însă, urmările acelei nopți nu s-au încheiat odată cu intervenția poliției. Au urmat săptămâni de teamă, atacuri de panică, nopți nedormite și o perioadă de reabilitare psihologică. Cazul a ajuns în atenția specialiștilor Centrului Internațional „La Strada”, care i-au oferit asistență.
„Cazul ei ne-a sensibilizat enorm. Este încă o dovadă că vulnerabilitatea sporește riscul ca unele femei să fie supuse diferitor forme de abuz. Am înțeles că nevoile ei depășesc simpla asistență psihologică. A fost nevoie să construim un cadru de încredere, în care să poată vorbi despre ceea ce i s-a întâmplat fără să se simtă judecată”, susține Daniela Dabija, psiholog „La Strada”.
Pentru o victimă a abuzului sexual, felul în care reacționează cei din jur poate conta enorm. Alina spune că a avut nevoie, înainte de toate, să fie ascultată și să nu fie grăbită să povestească ceea ce i s-a întâmplat. „Eu eram într-o stare de șoc. Practic, nu puteam nici să scriu, nici să vorbesc. Mi-a fost foarte important să nu pună presiune pe mine, să nu mă judece și să nu mă grăbească. Este un caz care m-a afectat foarte mult și încă are urmări în viața mea”, mărtirisește Alina.
Specialiștii avertizează că recuperarea după un abuz sexual nu se produce peste noapte. Poate dura ani și presupune sprijin constant, mai ales atunci când victima se confruntă și cu alte probleme de sănătate sau dependență de îngrijirea celor din jur.
După pierderea mamei și trauma prin care a trecut, Alina încearcă să-și găsească din nou locul în lume. Nu poate schimba ceea ce i s-a întâmplat, dar a găsit o modalitate de a merge înainte. Desenează. Culorile au devenit refugiul ei, iar lucrările, o sursă de venit. Din comenzile pe care le primește încearcă să strângă bani pentru un vis: o clinică din străinătate, unde speră să găsească un tratament care să-i îmbunătățească starea de sănătate.
Alina nu vrea să renunțe la visul de a-și îmbunătăți starea de sănătate. Are nevoie de ajutor medical specializat, dar și de sprijin pentru lucrurile pe care mulți dintre noi le facem fără să ne gândim. Bunica este cea care o ajută zilnic, de la deplasare până la activitățile elementare.
„Ea încearcă să fie independentă și să învețe să facă anumite lucruri singură. Dar încă are nevoie de sprijin. Am admirat foarte mult faptul că, în pofida tuturor dificultăților, nu a renunțat. Are o pasiune pentru pictură și încearcă să muncească pentru a-și putea permite mai mult decât îi oferă posibilitățile actuale”, adaugă psihologul Daniela Dabija.
Specialiștii de la „La Strada” au decis să includă cazul Alinei în campania „25 de ani de impact, 25 de noi începuturi”, prin care își propun să mobilizeze oamenii să sprijine supraviețuitoarele violenței. Pentru Alina, orice ajutor poate însemna o șansă în plus la o viață mai bună.
Donează. Cât poți. Cât vrei. O poți face pe site-ul oficial al Centrului Internațional „La Strada”, accesând butonul donează
Tot aici o poți face direct și rapid prin MIA.
