În 2008, CEDO i-a dat dreptate lui Iacob Guja și a obligat statul R. Moldova să-l restabilească în funcția de de șef al Secției relații cu mijloacele de informare în masă a Procuraturii Generale. Funcție din care a fost concediat după ce a dezvăluit jurnaliștilor documente referitoare la presupusele ilegalități ce au avut loc la locul său de muncă.
După ce Curtea a adoptat hotărârea de mai sus, reclamantul a fost restabilit în funcția deținută anterior. Cu toate acestea, reclamantului nu i s-a alocat un birou și nu i s-a oferit un card magnetic pentru a putea intra în clădire. În fiecare dimineață, el trebuia să aștepte în afara clădirii, până când cineva din superiori i-ar fi permis accesul. Din moment ce el nu dispunea de birou sau un alt spațiu adecvat de muncă, el stătea în bibliotecă sau în biroul de presă. De fiecare dată când angajații serviciului de presă părăseau biroul, reclamantul era rugat să aștepte pe hol, chiar și timp de câteva ore, deoarece aceștia invocau că li s-a interzis să-i permită accesul la informațiile care nu au fost făcute publice.
Peste 10 zile după restabilire acesta a fost concediat, motiv a servit demisionarea în 2003 a Procurorului General care l-a angajat. Potrivit ordinului, concedierea acestuia a fost acceptată de sindicate la 06 iunie 2008, dată la care acesta a fost restabilit.
Iacob Guja a contestat ordinul de concediere în fața Curții de Apel Chișinău. El a susținut, inter alia, că, din 2003, Procurorul General a fost schimbat de două ori și nu a mai fost cineva concediat din acest motiv. El a invocat, de asemenea, articolul 46 din Convenție și a susținut că demiterea sa a constituit o încălcare a acestui articol.
Curtea de Apel Chișinău a respins acțiunea reclamantului și a decis că concedierea sa a fost în conformitate cu legea. Reclamantul a înaintat un recurs la Curtea Supremă de Justiție, însă și acesta a fost respins. Astfel, reclamantul s-a adresat la CEDO.
În fața Curții, reclamantul s-a plâns în temeiul Articolului 10 al Convenției, că concedierea sa repetată i-a încălcat dreptul la libertatea de exprimare. Guja s-a plâns că autorităţile doar au mimat executarea hotărârii privind restabilirea sa în funcție, ca ulterior iarăși să-l concedieze. Curtea a constatat că, în pofida alegaţiei de a executa hotărârea sa anterioară, Guvernul Moldovei nu a intenţionat niciodată să-l restabilească cu adevărat pe reclamant. În realitatea, cea de a doua concediere a fost măsură punitivă ca răspuns pentru divulgarea unor informații de interes public în 2003.
Mai mult de atât, instanţele naţionale au contribuit la violarea drepturilor reclamantului prin refuzul de a examina alegaţiile acestuia şi dovezile sale, şi prin ignorarea principiilor stabilite în cauza anterioară.
Curtea Europeană a examina a doua cerere a domnului Guja și a constatat în unanimitate că cea de a doua concediere a reclamatului i-a încălcat dreptul la libertatea exprimare, în particular dreptul de a comunica informaţii, potrivit Articolului 10.
Curtea i-a acordat reclamantului 10.000 Euro cu titlu de prejudiciu moral şi material şi 1.500 Euro cu titlu de costuri şi cheltuieli.
