Nimic nu se compară cu bucuria pe care o vedem în ochii copiilor din familiile sărace, atunci când le putem întinde o mână de ajutor. Asta și-au spus membrii unui grup de tineri din Micăuți, Strășeni, care și-au umplut mașinile cu daruri și le-au împărțit celor mai triști ca noi. Ei spun că fac acest lucru, pentru că nu pot rămâne indiferenți, atunci când știu că unii nu au ce mânca sau ce îmbrăca nici măcar de sărbători. Gestul tinerilor i-a emoționat până la lacrimi pe unii bătrâni sau copii care, cu greu, au găsit cuvinte ca să le mulțumească.
De dimineață, un grup de tineri din Micăuți și-au umplut mașinile cu daruri și au vizitat mai multe familii sărace, cu mulți copii sau bătrâni rămași singuri.
„Am adus câte ceva de sărbători să aveți de mâncare. – Mulțumesc, băieți.”
Gestul tinerilor i-a emoționat pe unii bătrâni, care s-au bucurat, în primul rând, de faptul că cineva le-a călcat pragul măcar de sărbători.
De cadouri s-au bucurat și patru copii rămași în grija bunicului, părinții lor fiind plecați peste hotare. Cei cinci se adăpostesc într-o casă bătrânească, unde a pus stăpânire sărăcia.
„Să fiți sănătoși, să ascultați și o să mai vină și la anul Moș Nicolae.”
Bunicul micuților spune că îi crește de unul singur, așa cum poate. Trăiesc în sărăcie, dar speră că părinții copiilor vor aduna bani și vor reuși să facă reparație în locuință, la primăvară.
„Cine le face mâncare? – Eu le fac, vecina mai vine. Supă, paste, ce găsim prin casă. – Cum reușiți de unul singur să-i creșteți? – Normal. – Condițiile am văzut că nu prea bune. – Ei, eu sunt bolnav și nu pot.”
Tinerii voluntari au intrat și pe la soții Efros. Recent, casa lor a fost mistuită de flăcări, astfel că cei doi își duc traiul între patru pereți negri de fum.
„Nu avem pe nimeni, noi singuri trăim. Este greu. Iată ferestrele ni le-au spart.”
O ladă cu produse alimenatre a ajuns și în casa mătușii Elizaveta. Voluntarii au întâlnit-o pe drum.
„Nu am pe nimeni, sunt singură. Mai am noroc de fratele, care vine și mă mai ajută. – Ce pensie aveți? – 1200. – De ce vă ajung acești bani? – Mai mult de leacuri și de pâine.”
Grigore este cel mai tânăr voluntar. Acesta l-a invitat și pe tatăl său să participe la acțiunea de binefacere.
„Am ajutat copiii orfani și am dăruit cadouri, mâncare, ca să aibă cu ce să trăiască.”
Tinerii spun că a devenit deja o tradiție frumoasă să ajute familiile nevoiașe din localitate. Este al treilea an în care o fac și speră astfel că vor aduce mai multă lumină pe chipurile oamenilor.
ION BUȘILĂ, VOLUNTAR: „Ajutăm familiile sărace care nu au posibilitatea să aibă ceva pe masa de sărbătoare. Ne-am organizat câțiva tineri și sper să le facem sărbătorile mai fericite.”
Aceștia spun că cea mai mare recunoștință pentru ei este zâmbetul plin de bucurie al copiilor.
„Îmi este foarte dureros când intru la copii și îi văd cum se bucură când văd cadourile. Am mare emoții, nu am cuvinte ca să vorbesc cu ei.”
Până de Revelion, tinerii spun că vor vizita și alte familii din alte localități. Chiar astăzi, ei au dus daruri la copiii din satele învecinate.
Reporter: Cătălin GORIA
Imagini: Sergiu CIUBARU
