În secolul 21, în Republica Moldova încă sunt oameni care nu au curent electric în locuințe. Printre ei este și un bărbat cu dizabilități locomotorii din satul Micăuți, raionul Strășeni care, fiind la limita existenței, trăiește de ani buni fără energie electrică. Acesta spune că, după moartea mamei sale, a ajuns la internat, dar când s-a întors acasă, a găsit-o pustie și fără energie electrică. Asistentul social din sat spune că locuința bărbatului urmează să fie conectată la rețeaua de energie electrică.
Alexandru Onica, în vârstă de 35 de ani, din satul Micăuți, raionul Strășeni, care suferă de mai mulți ani de distrofie musculară, ne-a povestit că, a ajuns la orfelinat încă pe când era copil. Era atât de mic, încât nici nu-și aminteșete chipul părinților. După moartea mamei, tatăl său l-a dus la casa de copii, iar când a ajuns la majorat și a revenit la casa părintească, nu mai era în viață nici tatăl său, iar locuința a găsit-o într-o stare deplorabilă și fără energie electrică. De atunci, timp de 17 ani, de cum se lasă noaptea, întunericul pune stăpânire pe casa lui.
„- Nu era nimeni, casa era încuiată. – Cum e să trăiești fără lumină atâția ani? – Este greu. – Din ce motiv nu este lumină? – Nu știu, părinții au murit și după asta ce a fost aici… – Când am ieșit de la internat am început să-mi caut de lucru prin sat. – Ce lucrați? – La prășit, la tăiat lemne, la încărcat gunoi. – Când au apărut problemele de sănătate? – De patru ani în urmă.
Barbatul ne-a spus că, abia acum două săptămâni, a ajuns la spital pentru un control, deoarece îi este foarte greu de unul singur să se deplaseze. Iar din partea primăriei bărbatul a primit doar de câteva ori produse alimentare și lemne pentru foc.
„- Dar acum, că aveți probleme grave de sănătate, cum vă discurcați, cum vă câștigați existența? – Încerc să mă descurc. Merg să lucrez, mai ascut un harag, mai tai un lemn și mă mai hrănesc. – Primăria, asistența socială vă ajută? – Nu prea. – Cu ce v-a ajutat până acum? – Cu producte. – Când ultima dată a venit cineva de la primărie să vă acorde ajutor? – În această iarnă. – Ce v-au adus? – Producte.
Alexandru, cu ochii în lacrimi, ne-a spus ce își dorește cel mai mult.
„- Să am lumină și să pot merge pe picioare”.
De când a ajuns să aibă probleme mari de sănătate și nu poate să-și câștige banul pentru existență, uneori ajunge să îndure și foame, ne-a mărturisit Alexandru.
„- Azi am mâncat pâine cu dulceață. – Asta e micul dejun și prânzul? – Da. Mi s-a terminat și gazul de la balonul de gaz. – Dar pentru deseară ce aveți să gătiți? – Încă nu am nimic. – Oamenii din sat sunt receptivi cu dumneavoastră, vă ajută? – Sunt care mă ajută, care îmi aduc de mâncare. – Dar sunt zile când nu aveți ce mânca? – Da. Se întâmplă așa ceva.
Deși este singur, Alexandru spune că nu simte singurătatea, deoarece are trei cățeluși care îi țin companie și pe care îi consideră familia lui.
– Aveți trei cățeluși, aceștia vă sunt prietenii? – Da, aceștia sunt. – Cum îi cheamă? – Linda, dar pe celălalt Rex și Cernușca.
Bărbatul spune că are și o pasiune. Îi place mult să citească cărți despre culinărie și gastronomie.
– Ce pasiune aveți dumneavoastră? – Să citesc, să gătesc. – Ce gătiți dumneavoastră? – Dacă am cu ce – gătesc. Îmi place să citesc. – Anume cărți despre bucătărie? – Da. – Ce vă place cel mai mult să gătiți? – Cartofi prăjiți.
Sătenii spun că nu sunt indiferenți de soarta lui Alexandru și uneori mai vin cu o mână de ajutor.
„ Satul îl ajută cu ce poate. Când este Paștele, Crăciunul. Îi mai dă o gură de pâine. Ce poate lumea, aceea îi dă”.
„Vine soția mea, îi mai dă bani, mâncare. Trebuie să-i dea statul. Nici macar lumină n-are”.
Am mers și la primăria din sat, pentru a afla ce știu autoritățile locale despre situația bărbatului. Asistenta socială din sat ne-a spus că, după ce vor fi efectuate toate analizele și procedurile necesare, Alexandru Onică ar putea să primească o indemnizație, în funcție de gradul de dizabilitate.
„- A primit pachetul alimentar. – Doar produse alimentare? – Da. De la consiliu, dacă nu greșesc, a primit 2000 de lei. – Când asta a fost? – Nu pot să vă spun, mai înainte. Știu că avea cerere scrisă. În teritoriu tot veneau pungi cu alimentare și mereu îi distribuiam și lui, pentru că era situația mai grea. Știu că domnul primar a mers cu un demers ca să-i tragă lumina, electricitate el nu are. În rest, el o să primească ajutorul”.
Am încercat să vorbim despre situația lui Alexandru Onica și cu primarul din Micăuți, dar secretara ne-a spus că acesta se află în ședință. Conform datelor statistice, în Republica Moldova sunt în jur de 177 de mii de persoane cu dizabilități, dintre care aproape 11 mii sunt copii. În funcție de gradul de dizabilitate, indemnizațiile pe care le primesc acești oameni de la stat variază între 530 și 800 lei.
