Din cauza depopulării satelor, multe instituții de învățământ se pomenesc cu lacăte la ușă. Este și cazul școlii din satul Cobîlea, din raionul Șoldănești, prima care a fost construită pentru copiii din localitate. Pe timpuri, pe coridoare, mișunau mai mult de 400 de copii. Cu trecerea timpului, multe familii au plecat la oraș sau în țări străine, în căutarea unei vieți mai bune. Școala a fost părăsită de un deceniu, iar elevii și profesorii de aici au fost transferați la un alt gimnaziu din sat.
Fostele eleve ale acestei instituții, acum trecute de vârsta de 50 de ani, își amintesc cu dor și nostalgie de timpurile în care se chicoteau, în pauze, pe coridoarele școlii vechi, construită încă în secolul al 19-la, în anul 1890. Pe atunci, spun ele, director al școlii, era Ilarion Calistru, care a fost și deputat în primul Parlament al României, din partea județului Soroca. Antonina
Iațco, locuitoare a satului Cobîlea, spune că a învățat aici din clasa a 2-a și până într-a 10-a, iar din când în când își mai face vreme să mai treacă pe aici, ca să-și aline dorul de anii când era copilă.
„Azi chiar am fost în clasa unde am învățat eu, m-am uitat la geamul unde am avut chiar prima dragoste, unde m-am îndrăgostit afară și chiar emoții așa de
nespus. Cum era aici? -Era econom, încălzire, bune condiții. -Erau mulți elevi? -Când eu învățam, eram mulți. Noi eram trei clase de a noua a zecea”.
Pe coridoarele acestei școli am surprins-o nostalgică și pe Zinaida Doruc. Femeia ne-a spus că, în această școală, după ce a studiat, a mai și activat timp de 10 ani.
„Am trecut astăzi prin cabinetul unde am studiat până în clasa a patra pe urmă am trecut la sistema pe cabinete etajul trei, după ce am absolvit 10 clase am avut ocazia să rămân și să lucrez ca instructoare de pioneri, cândva așa era, se organizau multe activități cu copiii. Clasa 1-a – 4-a erau octombrei, clasa a 4-a – a 5-a erau pioneri, a 9- și mai mari – erau comsomoliști.”
Și Svetlana Mantea spune că, cei 10 ani, cât a învățat în această școală, i-au marcat copilăria și anii tinereții. Tot aici a revenit și și-a început cariera profesională, după ce a studiat pedagogia.
„Aici, până în 2012, am fost profesoară de istorie, a fost o echipă extraordinară cu colegii, cu elevii chiar. În această clasă începusem o formă incipientă a unui muzeu. Am avut în spatele sălii de clase exponate, am făcut lucruri frumoase. De obicei făceam excursii cu copiii în împrejurimi.”
În 2011, în această școală învățau în jur de 130 de copii, iar spre sfârșitul anului de studii, din motiv că elevi erau tot mai puțini, Consiliul local a decis să închidă instituția, iar elevii au fost transferați în gimnaziul din partea de Jos a satului.
„Pentru că satul Cobîlea la fel este afectat de migrație, natalitate scăzută și am fost nevoiți să facem comasarea pentru că cheltuielile erau mari. Dar cu părere de rău și în continuare numărul de copii este în scădere”.
Cu aproape 10 ani în urmă, în școala veche învățau circa 420 de copii și activau 13 profesori. Majoritatea și-au continuat activitatea în noua școală din sat.
„S-a completat ceea ce a fost aici cu ceea ce a fost în școala cealaltă și, la moment, avem o acoperire de 100 de procente cu profesori.”
Primărița din sat mai spune că, în prezent, la gimnaziul din sat „Simion Cibotaru” sunt 165 de școlari și 17 profesori. De asemenea, am solicitat informații de la Mnisterul Educației cu privire la numărul de școli închise anul trecut și cele care au fost deschise în acest an, însă serviciul de presă al Ministerului Educației, ne-a spus că astfel de date sunt în procesare și vor fi disponibile abia prin luna ocombrie.
