După prăbușirea Uniunii Sovietice, R. Moldova s-a văzut nevoită să-și revendice bunurile construite pe teritoriul Ucrainei, în mare parte baze de odihnă, sanatorii și tabere pentru copii aflate pe litoralul Mării Negre. Autoritățile de la Chișinău au prezentat statului vecin o listă cu 113 bunuri pentru care solicitau recunoașterea drepturilor de proprietate. După lungi negocieri, Ucraina a recunoscut doar 47 de obiecte ca fiind proprietate a Moldovei. Multe dintre ele au fost supuse ulterior unor atacuri raider sau vândute pe bănuți la licitații. Cele care ne-au rămas au fost pur și simplu abandonate de statul nostru, ajungând niște ruine. Pământul este al Ucrainei și tot ce ar fi putut face autoritățile de la Chișinău a fost să-l ia în arendă, pentru a-și putea legaliza dreptul asupra construcțiilor ridicate acolo, dar în multe cazuri nu au făcut nici asta. În ediția de astăzi vă povestim cum a funcționat de-a lungul anilor schema de deposedare a R. Moldova de bazele de odihnă pe care le-a construit pe litoralul Mării Negre, iar autoritățile au privit pasiv la acest dezmăț.
„Deși după destrămarea Uniunii Sovietice, Republica Moldova avea o listă lungă cu obiective situate pe teritoriul Ucrainei, pentru care urma să-și înregistreze dreptul de proprietate, astăzi, Agenția Proprietății Publice vorbește doar despre 26 de obiective situate în statul vecin care mai sunt la balanța unor instituții publice de la noi. Dar multe dintre ele figurează doar pe hârtie. Statul le-a pierdut după ce foștii chiriași le-au acaparat folosind aceeași schemă: au arendat baza, au demolat construcțiile, au ridicat blocuri noi și au înregistrat după sine dreptul de proprietate. Bazele de odihnă care ne mai aparțin se află într-o stare deplorabilă, ne spune APP. Am decis să mergem în Ucraina, să vedem situația la fața locului și să vă arătăm și vouă ce a mai rămas din averea R. Moldova de pe litoralul Mării Negre. Vom vizita două locații care cândva au fost principalele puncte turistice pentru moldoveni – Zatoka și Sergheevka, iar apoi vom trece prin Odessa, unde se află cel mai valoros sanatoriu – „Moldova”, pentru care statul luptă astăzi în judecată să-și recapete dreptul de proprietate. Ne-am pornit!”
Drumul de la Chișinău la Zatoka ne-a luat doar patru ore. La punctul de frontieră unde cu câțiva ani în urmă se formau cozi kilometrice, acum am trecut aproape fără nicio reținere, după ce am prezentat actele de identitate și certificatele de vaccinare împotriva virusului COVID-19.
„Ne-am cazat la baza de odihnă „Automobilist”, despre care Agenția Proprietății Publice ne spune că se află în administrarea sa. De facto, statul a pierdut-o demult. Aceasta este în prezent în proprietatea viceprimarului municipiului Bălți, Nicolae Grigorișin. Baza se află chiar pe malul mării, are ieșire din curte direct la plajă și este o zonă bine securizată. Este înconjurată de un gard de metal și nimeni nu are acces pe teritoriu, dacă nu este cazat aici”.
Baza de odihnă administrată de viceprimarul mun. Bălți, prin intermediul companiei sale „NICDAL” se întinde pe un teren de 40 de ari, aproape jumătate din teritoriul fostei stațiuni balneare „Automobilistul”. Are 3 blocuri din piatră și 8 case din lemn, dar nu sunt din averea R. Moldova. Au fost construite de tatăl său, ne-a dat asigurări Nicolae Grigorișin. Acesta mai are în proprietate alți 20 de ari de teren din fostul teritoriu al „Automobilistului” pe care a amenajat o parcare. Lotul este separat și are un alt număr cadastral. Alte două porțiuni din terenul de peste un hectar pe care se întindea cândva „Automobilistul” au ajuns pe mâinile unor cetățeni ucraineni. Grigorișin afirmă că anume acolo ar fi fost proprietățile pe care le-a pierdut statul nostru.
La sfârșitul lunii iulie, acesta a fost surprins pe plajă în timp ce se certa cu un grup de tineri. Cearta a degenerat într-o bătaie, Grigorișin implicându-se pentru a calma spiritele, iar imaginile video au ajuns pe internet.
Fiind surprins la baza de odihnă și pentru că și-a luat concediu până în luna septembrie, în august, când am mers în Zatoka, speram să-l găsim pe Nicolae Grigorișin acolo. Nu am reușit să îl prindem pentru că demnitarul de la Bălți a fost nevoit să revină la muncă, pentru a prelua interimatul funcției de primar, după ce Renato Usatii a renunțat la mandat. Contactat telefonic din Zatoka, acesta ne-a promis un interviu mai târziu, la Bălți, în care să ne povestească despre afacerea sa din Ucraina.
Să revenim la baza de odihnă ,,Automobilist”. Aceasta are o istorie încurcată. A fost construită în 1968 și atribuită la 3 întreprinderi de stat : Combinatul auto nr. 1 din Bălți, societatea pe acțiuni ,,Flamingo” și Direcția aprovizionare cu apă și canalizare” din orașul Bender. Din 1995, baza a fost administrată de tatăl viceprimarului din Bălți, Nicolae Grigorișin. În anul 2000, prin intermediul firmei „NICDAL” pe care și-a înregistrat-o în Ucraina, Grigorișin a luat în arendă baza de odihnă „Automobilist”, semnând un contract cu Agenția teritorială de Privatizare Bălți.
În 2003, întreprinderea din Bender a înstrăinat o parte din bază unei ucrainence, Irina Kravcenko. Aceasta și-a construit acolo un hotel, iar ulterior și-a înregistrat dreptul de folosință pe 22 de ari de teren ai „Automobilistului”. O altă persoană fizică a pus mâna pe partea întreprinderii „Flamingo” și a deschis o altă bază de odihnă cu numele „Ludmila”. Terenul acesteia, de 25 de ari, a fost luat oficial în arendă de la autoritățile locale abia în 2019, contractul fiind semnat de o oarecare Pozneak Maria. Astfel, teritoriul „Automobilistului a fost divizat în 4 bucăți.
Firma lui Grigorișin, care avea inițial un contract de arendă a bazei de odihnă Automobilist, s-a adresat în judecată pentru a-și apăra drepturile. Viceprimarul, pe care l-am vizitat la Bălți pentru a ne oferi mai multe detalii despre stațiunea de odihnă din Zatoka, are propria interpretare a celor întâmplate.
„Noi am avut câștig de cauză în judecată că toate acestea sunt proprietatea Moldovei. Dar din păcate, când am adus toate documentele la Consiliul local ne-au spus: „da, voi ați demonstrat că această avere este la balanța întreprinderilor moldovenești” și ne-au spus: „luați-vă averea pentru că sunt construcții temporare și plecați în Moldova voastră… Când ei nu ne-au putut asigura arenda, atunci noi am renunțat la aceste construcții pe care nu le mai aveam în gestiune, pentru că ele au fost acaparate. Practic, într-un singur sezon le-au demolat și au construit clădirile lor. … Atunci noi am refuzat. Am zis că nu ne vom mai judeca, pentru că noi apăram interesele R. Moldova. Compania „NICDAL” și tatăl meu cheltuiau banii proprii, pentru că Fondul privatizărilor nu aloca niciun leu, nici pentru transportul juriștilor”.
Potrivit actelor APP, la începutul anului curent, la balanța R. Moldova mai figurau două bunuri ale „Automobilistului” – o scenă de vară și o casă din lemn cu 10 camere. Am încercat să le căutăm pe teritoriul fostei baze de odihnă, dar am constatat că au fost demolate. Statul nu mai are niciun bun fizic aici. Terenul fostei baze de odihnă a fost delimitat. Firma lui Grigorișin a cumpărat de la autoritățile locale 60 de ari de pământ, mai mult de jumătate din teritoriul fostei baze de odihnă a statului. Potrivit documentelor cadastrale, consultate de „Cutia Neagră”, terenul a fost oferit pentru reconstrucția bazei „Automobilist”, iar contractul a fost semnat în 2017.
Grigorișin ne dă asigurări că terenul ocupat de el nu are nicio treabă cu proprietatea de stat.
„Cu scheme eu și familia mea nu ne-am ocupat niciodată. V-am explicat la început. Era o bază de odihnă mare. Tatăl meu avea acolo imobile construite, recunoscute, înregistrate, date în exploatare. Este toată documentația de proiect. Sub aceste imobile a fost cumpărat pământul. Dar tot ce a fost a Moldovei se află pe teritoriul bazei de odihnă „Irina”, bazei de odihnă „Ludmila”, plus ce a distrus marea în rezultatul unor calamități naturale. Acolo au fost plaje de 400-500 metri. Astăzi nu mai sunt pentru că marea a inundat. Și imobilele care erau ale Combinatului Auto nr.1, în fața blocului în care ați fost voi cazați, acolo erau 400 metri de plajă. Acele construcții au fost duse în mare, ca și ospătăria. Ele au fost inundate. A fost furtună, a fost tragedie, apa ajungea până la calea ferată. Tot ce este astăzi a fost cumpărat și construit de tatăl meu”.
Întrebat de ce nu indică în declarațiile de avere niciun venit din activitatea bazei de odihnă din Zatoka, Grigorișin a motivat că investește tot profitul.
„Tot ce se câștigă astăzi se cheltuie pentru întărirea malului, pentru că în fiecare an malul pleacă în mare câte 5-7 metri. Astăzi toți banii pe care îi câștigă baza de odihnă se cheltuie pentru întărirea malului, pentru ca această bază să rămână”.
Părăsim teritoriul bazei de odihnă „Automobilist” și ne îndreptăm spre un alt fost bun al R. Moldova, ras de pe fața pământului. La distanță de câteva sute de metri de la „Automobilist” a fost cândva baza de odihnă „Mecita”, aflată acum în gestiunea Penitenciarului Brănești, din subordinea Ministerului Justiției. Statul nostru a pompat din 2003 până în 2012 aproape două milioane de lei în acest obiectiv, dar a pierdut lupta cu niște cetățeni din Ucraina, care au distrus baza, încercând să pună mâna pe terenul valoros. La Chișinău nu s-a întreprins nimic.
În 2012, construcțiile bazei de odihnă „Mecita” au fost vândute ilegal, iar Ministerul Justiției s-a văzut nevoit să-și apere dreptul de proprietate în instanțele de judecată ucrainene.
În decembrie 2015, Ministerul Justiției ne anunța printr-un comunicat de presă că a obținut câștig de cauză în litigiul din Ucraina, dar problemele au continuat.
La începutul anului curent, la Comisia parlamentară pentru controlul finanțelor publice, juristul care s-a ocupat atunci de caz a declarat că „Mecita” fusese acaparată de un deputat influent din Odesa.
„Având hotărârea de la apel, care intra în vigoare din momentul pronunțării, nu am putut să înregistrez baza de odihnă Mecita după noi. Era atunci principiul teritorial că nu puteai să înregistrezi nicăieri în afară de regiunea Odessa. Baza de odihnă a fost acaparată de deputatul Barvinenko Vitalii care este deputat în 7 legislaturi la rând. Este o persoană cu influență foarte mare până în prezent din regiunea Odesa. Problemele care au fost cu dânsul au fost foarte mari. Inclusiv am fost și răpit atunci când ne-am ocupat. Nu vă vorbesc despre amenințările pe care le-am primit”.
Reporterul Cutiei Negre a reușit să ia legătura cu deputatul ucrainean Vitalie Barvinenko, care a negat toate acuzațiile. Acesta susține că nu-l cunoaște pe Eugen Buzgan și nu a avut nicio legătură cu proprietățile R. Moldova din Ucraina.
„Nici nu știu unde se află baza de odihnă Mecita. Eu în Zatoka nu am niciun metru în proprietate, nici eu, nici familia mea. Aceasta a fost circumscripția mea electorală și nu voiam să se facă careva legături cu asta. Dar eu cunosc foarte mulți oameni, inclusiv în fostul Guvern, care, când se punea întrebarea proprietății moldovenești, brusc au renunțat la proprietate. Dar eu nu am participat la asta, pentru că înțelegeam că există legislație internațională și asta se va întoarce….Eu cred că aceasta este o provocare… Îmi este interesantă orice formă de PR, dacă asta a fost la o comisie parlamentară. Sunt gata să trec testul detectorului de minciuni că eu nu-l cunosc pe acest om și nu știu despre ce vorbește…Cu numele meu și al familiei mele s-au acoperit în ultimii 30 de ani foarte mulți afaceriști”.
În februarie 2016, Ministerul Justiției s-a lăudat că R. Moldova a ajuns totuși proprietară cu acte în regulă a bazei de odihnă „Mecita”. „S-a reușit înregistrarea în organele abilitate și eliberarea extrasului și certificatului de înregistrare conform cărora Republica Moldova a fost repusă în drepturi depline asupra bazei de odihnă “Mecita”, se spunea în comunicat.
Potrivit unui extras din registrul ucrainean, consultat de Cutia Neagră, pe teritoriul bazei Mecita se aflau 7 căsuțe de vacanță din lemn, un bloc din piatră cu două etaje, o casă pentru paznici, un bloc sanitar și câteva construcții auxiliare.
Dar din 2016, de când au fost înregistrate oficial ca proprietate a R. Moldova, s-au întâmplat multe lucruri dubioase. „Mecita” a fost scoasă la privatizare și vândută în 2017 la licitație unei femei din Ucraina cu 1,7 milioane de lei. După ce cumpărătoarea a plătit banii a fost anunțată de APP că rezultatele licitației sunt anulate.
Am întrebat Agenția Proprietății Publice din ce motiv a fost anulată tranzacția.
„În contextul criticilor invocate aferente prețului de expunere a bunurilor proprietate de stat în procedura vizată de privatizare, APP a emis ordinul cu privire la anularea rezultatelor licitației cu strigare, pentru toate bunurile adjudecate atunci, inclusiv baza de odihnă „Mecita”. La runda ulterioară de privatizare bunul în cauză a fost expus la prețul de 2,8 milioane lei. Dar la prețul respectiv nu a fost înregistrat niciun ofertant”, a răspuns Agenția Proprietății Publice la solicitarea Cutiei Negre.
Dar în următorii ani, în procesul de privatizare, prețul pentru „Mecita” a fost brusc redus, ajungând în 2019 la 226 de mii de lei, adică de 12 ori mai puțin decât în 2017.
După ce a preluat guvernarea, în vara anului 2019, prim-ministra Maia Sandu a cerut înghețarea procesului de privatizare.
În special vorbesc despre Agenția Proprietății Publice, care continuă cu privatizările netransparente. Ordinul meu este să încetați și să găsiți metode legale prin care toate aceste tranzacții, privatizări ilegale să fie stopate.
Pentru baza de odihnă Mecita, ordinul Maiei Sandu nu a fost o salvare. Obiectivul a fost ras de pe fața pământului.
Presa din Ucraina scria în 2019 că asupra bazei „Mecita” ar fi comis un „atac raider”, fostul secretar al Consiliului local din Zatoka, Veaceslav Bokiy.
O investigație jurnalistică a dezvăluit că Bokiy era beneficiarul bazei de odihnă „Gemenii”, aflată chiar alături de „Mecita” și planifica să-și extindă afacerea pe proprietatea R. Moldova, care fusese lăsată de izbeliște.
Fostul ales local din Zatoka este bănuit, potrivit presei din Ucraina, de preluarea ilegală a mai multor baze de odihnă și chiar de omor la comandă, din interes imobiliar. Anul trecut, Bokiy a fost învinuit într-un dosar de corupție, iar apoi a fost arestat, fiind cercetat într-un alt dosar pentru prejudicierea bugetului de stat.
Nu am reușit să luăm legătura cu Veaceslav Bokiy. La sfârșitul lunii iulie, acesta a fost plasat în arest la domiciliu.
Dacă în noiembrie 2019, pe teritoriul bazei Mecita se afl au doar niște rămășițe din fostele clădiri, peste două luni, în ianuarie 2020, jurnaliștii au surprins o echipă de muncitori la fața locului care ridicau nestingheriți o construcție în locul proprietății moldovenești. Văzând jurnaliștii, muncitorii au fugit pe teritoriul bazei „Gemenii” de alături.
Ce faceți aici, ce construiți?
Noi construim un hotel.
– Pentru cine?
- Șeful de șantier este Serghei.
- Dar știți că această bază aparține statului R. Moldova?
- Eu nu știu.
- Dar pentru cine îndepliniți lucrările?
- Serghei este șeful de șantier.
- Dar documente vă prezintă?
- Sincer, nu. A spus să construim și gata. Ne plătește bani
– Voi cum ați intrat pe teritoriu?
– Dar dvs cine sunteți? Păziți aici ceva?
– Nu.
Despre încercarea fostului ales local de a pune mâna pe proprietatea R. Moldova a vorbit câțiva ani la rând avocatul Stanislav Klimenko, care a lucrat anterior pentru Bokiy și a decis să-l demascheze. Klimenko a fost și la Chișinău pentru a atenționa autoritățile noastre că vor pierde definitiv baza de odihnă „Mecita”. A ieșit într-o conferință de presă alături de deputatul Platformei DA, Alexandru Slusari, dar acțiunile nu au fost atunci stopate.
Câțiva ani în urmă eu am aflat că baza de odihnă Mecita, care se află pe strada Lazurnaia 101, aparține statului R. Moldova, dar oamenii noștri, să-i numim infractori, au distrus această bază, au demolat-o și au încercat să acapareze terenul. Atunci, din investigația noastră era clar că sunt implicați proprietarii bazei de odihnă de alături, care se află în vecinătatea bazei Mecita. Acești oameni doreau să extindă baza lor pe teritoriul vecin.
Avocatul a depus mai multe plângeri la diverse instituții de stat, au fost inițiate dosare penale, dar acestea nu au avut finalitate.
Este dosar penal pentru faptul distrugerii ilegale a proprietății și separat este dosar penal pentru încercarea de a falsifica acte și a obține prin escrocherie acest teren pentru construcție fictivă în baza unor documente false. Dar astăzi, din câte eu cunosc, nimănui nu i-a fost înaintată învinuirea. Sunt fapte, se fac investigații și cei implicați în infracțiune nu sunt identificați de organele de drept ale Ucrainei. Și baza pe hârtie este moldovenească, iar în realitate nu există….Este clară neglijența autorităților R. Moldova în privința averii sale. Baza este înscrisă oficial în registrul ucrainean al drepturilor de proprietate după R. Moldova, dar Agenția Proprietății Publice nu face nimic ca să apere această proprietate, să o recupereze și să fie găsiți cei vinovați.
Astăzi, pe cei 40 de ari de teren ai fostei baze Mecita stă înghețată o construcție ilegală cu două etaje. Imobilul nu poate fi identificat în acte. Nici măcar terenul nu are atribuit un număr cadastral. Pe de altă parte, teritoriul este folosit fără probleme, ca parcare, pentru clienții bazei de odihnă „Gemenii”. Paznicul nu are idee că în acest loc a fost cândva proprietatea R. Moldova.
– De ce bază aveți nevoie?
– Acolo a fost o bază moldovenească, dar nu mai este. A fost demolată.
– Dar cum se numea?
– „Mecita”
– Nu știu.
– Dar dvs știți ceva despre bazele moldovenești care au fost aici?
– Nu am idee.
– Nici nu ați auzit?
– Nu. În general, baze moldovenești sunt la Sergheevka.
De aproape 2 ani, la Chișinău se prăfuiește un dosar penal ce vizează baza de odihnă „Mecita”. La solicitarea Cutiei Negre, Procuratura Generală a confirmat existența anchetei, dar a evitat să ne spună dacă sunt persoane cu statut de bănuit sau învinuit în acest caz.
Urmărirea penală a fost începută la 27 ianuarie 2020 pe faptul gestionării neglijente a patrimoniului public. La 23 iulie 2020, Procuratura Anticorupție a expediat autorităților competente ucrainene o cerere de asistență juridică internațională în materie pena1ă, care până la moment nu este executată. La 5 mai 2021, Procuratura regiunii Odessa a comunicat că cererea de comisie rogatorie se află în curs de executare, a concretizat Procuratura.
Nu s-a ales nimic nici din baza de odihnă „Selecția” construită în 1970 și aflată la evidența Institutului de Cercetări pentru Culturile de Câmp „Selecția” din subordinea Ministerului Agriculturii. Aceasta a ajuns la un deputat din regiune. Baza și-a păstrat doar denumirea din perioada sovietică, fiind între timp reconstruită. Este astăzi o locație foarte solicitată. La intrare era plasat un anunț pentru turiști că locuri libere nu sunt.
Și în acest caz s-a mers pe schema tradițională: un ucrainean a luat baza în arendă de la autoritățile Moldovei, începând cu anul 2002, contractul fiind semnat pe 10 ani. A demolat fără acordul institutului 36 de căsuțe de lemn și a construit clădiri capitale cu două etaje. Începând cu anul 2009, înainte să expire termenul, arendașul a renunțat la contractul de locațiune și s-a făcut proprietar pe baza moldovenească, susține APP.
Din actele cadastrale aflăm că un contract de arendă a terenului de 22 de ari pe care se află „Selecția” a fost încheiat în 2013 între autoritățile locale și persoana fizică Vladimir Menzelințev. Acesta era deputat în Belgorod-Dnestrovsk și liderul fracțiunii partidului „Ucraina Puternică”, iar în august 2013 a fost ales secretar al Consiliului orășenesc.
„Intenția noastră era să investim. Eu am fost atunci personal la primarul din localitatea Zatoka. Condiția noastră era că noi investim, dar contractul de arendă va fi de 10-15 ani. Ea a spus că nu, contractul va fi pe un singur an. În așa caz, ce rost are noi să investim neavând vreo perspectivă că vom continua și peste ani de zile? Atunci ei au pus întrebarea că baza să fie dată neapărat în arendă cuiva, persoana care să gestioneze să fie din Ucraina. Noi am vrut omul nostru să-l punem acolo ca să avem un control anumit. Dar cu regret, ucrainenii ne-au. …Noi ne-am adresat și la Procuratură, a intentat dosar penal, după asta lucrul a fost amânat că totul e corect, e proprietatea Ucrainei și cu asta a luat final….În principiu, noi nu mai avem drept să ne apropiem de proprietatea ceea. Rămâne să fie recunoscut că acest obiect demult nu mai este în proprietatea R. Moldova”.
Nu am reușit să discutăm la Zatoka cu administratorul bazei de odihnă „Selecția”. În ziua în care am fost acolo, acesta era plecat.
– Îmi cer scuze. Administratorii au plecat. Eu stau în locul lor.
-Eu am întrebat dacă dvs sunteți administratoarea.
Ei vor fi deseară.
Chiar nu este nimeni din administrație?
Toți au plecat. Pe mine m-au pus la poartă.
Am aflat ulterior numărul de telefon al fostului deputat ucrainean Vladimir Menzelințev și l-am contactat pentru a discuta despre baza de odihnă „Selecția”. După ce ne-am prezentat și i-am spus tema discuției, acesta a refuzat să vorbească cu noi.
- Eu sunt ocupat. Nu am timp. Sunt acum în deplasare. – Doar câteva minute – Sunt ocupat, vă spun. Îmi cer scuze.
De la „Selecția”, în 5 minute de mers pe jos, am fost deja la poarta unei alte baze de odihnă de care a fost deposedată R. Moldova – „Luminița albastră”, construită în anii ”70 de întreprinderea „Moldovagaz”. Pe hârtie, obiectivul se mai află în gestiunea APP-ului, dar în realitate este proprietate privată a unui cetățean ucrainean. Acesta a luat în arendă de la autoritățile noastre „Luminița Albastră”, care se întindea pe 81 de ari de pământ și avea atunci 8 căsuțe din lemn cu două etaje, 15 căsuțe cu un nivel, câteva construcții auxiliare și o cantină construită din beton. Contractul de locațiune a bunurilor a expirat în 2014. Între timp, căsuțele din lemn au ajuns într-o stare proastă și au fost casate, iar în locul lor au fost construite blocuri capitale cu 3 etaje.
Peste tot unde sunt acum blocuri cu 3 etaje au fost construcții ale bazei de odihnă „Luminița albastră” care a aparținut R. Moldova. În ultimii ani mai era o singură construcție, ospătăria, dar după cum vedem și pentru mine este de mirare, în acest sezon nu mai este ospătăria. A rămas doar fundamentul, respectiv ultima rămășiță a proprietății R. Moldova a dispărut. O construcție cu un etaj, destul de puternică, după calculele mele încă 20-30 de ani mai putea fi folosită, dar se pare că proprietarul bazei a decis să construiască două-trei etaje ca să câștige bani din acest obiectiv.
În actele APP-ului mai figurează gardul și ospătăria de la „Luminița Albastră”, deși ultima construcție capitală a fost deja demolată.
Din câte ne dăm seama chiar aici a fost acea ospătărie care se mai află la balanța autorităților R. Moldova. Clădirea a fost evaluată la aproape jumătate de milion de lei și anul trecut mai era aici. Acum a fost demolată. Nu au mai rămas decât niște lucruri: câteva uși, frigidere, mese, ceea ce a făcut parte din inventarul unei ospătării.
Cutia Neagră a făcut rost de actul cadastral care atestă că Grigorii Zaharov are încheiat din 2018 un contract de arendă cu Consiliul local Zatoka pentru cei 81 de ari de teren ai bazei de odihnă „Luminița albastră”. Dreptul R. Moldova asupra acestui obiectiv nu este recunoscut.
Am încercat să-l căutăm pe proprietarul bazei de odihnă, dar administratoarea a refuzat să ne facă legătura. Nu a vrut să discute cu noi, a chemat paza și ne-a alungat de pe teritoriu.
Acuș voi chema Serviciul de Securitate să se clarifice cine sunteți. Ce televiziune este asta? Deconectați camera sau o să vă ia acuș și camera.
– Explică-mi, de ce le-ai permis să intre aici?
– Eu prima dată le văd. Cred că eram undeva. Fetelor, voi m-ați văzut?
– Nu
– Eram pe teritoriu. Nu am permis la nimeni să intre.
– Dvs vreți să vorbiți cu noi să ne povestiți?
– Fetelor, eu nu știu cine sunteți.
Nu o să vă arăt nimic. Voi nu ne-ați preîntâmpinat. De ce ați aprins din nou camera?
Într-o altă parte a orașului Zatoka, peste podul cunoscut în regiune, a avut cândva o bază de odihnă Universitatea Tehnică a Moldovei. Însă dreptul de proprietate asupra ei la fel nu a fost recunoscut de Ucraina, deși obiectivul a fost inclus în pachetul de negocieri dintre cele două state.
În anul 2001, toate bunurile bazei de odihnă „Politehnic” au fost transmise în locațiune, pe un termen de 15 ani, unei persoane fizice din Ucraina, Natalia Zveaghințeva. Dar până a-i expira contractul de arendă, căsuțele Universității Tehnice au fost evacuate, iar în locul lor s-au construit blocuri capitale. Astăzi aici este o bază de odihnă modernă, numită „Admiral”, cu mai multe blocuri de cazare, cu piscină, foișoare și ieșire directă la mare.
Proprietara povestește că bunurile bazei de odihnă „Politehnic” au fost distruse de vreme, fără vina ei, erau într-o stare deplorabilă, iar autoritățile R. Moldova ar fi responsabile de faptul că nu au investit la timp în reconstrucție.
– Bază moldovenească a fost până în anul 2000, iar după anul 2000 – gata.
– Ați cumpărat-o?
– De ce să o cumpărăm? Pământul este proprietatea Ucrainei.
– Dar tot ce a fost aici, căsuțele?
– Ele erau slabe. Erau din 1965. Cred că vă dați seama. Ele s-au dărâmat. Acoperișul s-a prăbușit. Serviciul epidimiologic a închis totul, pentru că nu erau condiții ca oamenii să trăiască acolo. Cantina s-a prăbușit. Era din fier și sticlă. Totul a putrezit și s-a prăbușit. Când s-a destrămat Uniunea Sovietică, eu am propus institutului (n.r. Universitatea Tehnică), veniți și vă luați averea. Dar aceste căsuțe de lemn dărâmate, desigur că nimeni nu le-a evacuat la Chișinău.
-Dar Moldova a avut posibilitatea să construiască în loc de căsuțele de lemn o pensiune normală?
- Cred că autoritățile R. Moldova trebuiau să facă o înțelegere cu autoritățile Ucrainei ca să le permită să investească aici. Dar Moldova nu a venit cu o astfel de inițiativă.
Potrivit actelor analizate de Cutia Neagră, în 2013 Natalia Zveaghințeva a încheiat un contract de arendă cu autoritățile locale din Zatoka pentru cei aproape 70 de ari de teren pe care a fost cândva baza „Politehnic”. Iar construcțiile sunt proprietate privată. Femeia susține că organele competente au făcut controale, dar nu au identificat ilegalități în activitatea sa.
„Din Moldova au fost de la Curtea de Conturi, le-am prezentat toate actele. Au fost controale împreună cu Odesa. Noi le-am prezentat toate actele și oamenii s-au uitat că nu este nimic de-al lor aici. Tot ce se află aici a fost construit din surse ucrainești și a fost dat în exploatare. Documente care să confirme că aceasta este proprietatea voastră, Moldova nu a prezentat. …Dacă acolo cred că aceasta este proprietatea R. Moldova, nu. Aceasta este proprietatea Ucrainei la ziua de azi. Pământul este proprietatea Ucrainei”.
Rectorul Universității Tehnice susține că de vină ar fi autoritățile centrale care au privit pasiv și nu au acționat atunci când ucrainenii preluau baza de odihnă.
Universitatea Tehnică s-a adresat diferitor organe, inclusiv și de anchetă, i-am atenționat că suntem pe cale să pierdem controlul asupra acestor proprietăți. Efectul a fost zero. Nimeni nu a întreprins absolut nimic. Neoficial ni s-a spus că nu putem face nimic pentru că statul ucrainean nu permite proprietăți străine. Astfel, din 2015 practic nu mai avem niciun control asupra acestei baze de odihnă… La balanța universității mai stă o fundație a unui grup sanitar în sumă de 76 mii lei. Au fost și căsuțe de lemn, dar cu acordul ministerului, în 2015 au fost casate…Ni se reproșează de ce Universitatea Tehnică nu s-a adresat în judecată în Ucraina. Vă dați seama ce costuri ar presupune să ataci un alt stat sau să mergi la procese de judecată în state care sunt fie prietene, fie vecini.
Am încercat să aflăm de la autoritățile ucrainene, care administrează Zatoka, dacă au vreo colaborare cu oficialii de la Chișinău și dacă se implică cumva în protejarea bunurilor statului nostru. La nivel local, nici nu se știe care dintre bazele de odihnă au vreo legătură cu R. Moldova. Se dă vina pe reforma teritorială care s-a desfășurat în ultimii ani în Ucraina.
Din anul 2020 la noi s-au făcut schimbări în structura administrativă și nu mai sunt separate localitățile Zatoka și Karolino-Bugaz. S-au unit două localități în „Rada Karolino-Bugaz”. În procesul de reorganizare, din păcate, fosta conducere a satului Zatoka nu ne-a transmis nicio informație. Noi nu avem arhivă, nu avem un registru al bazelor de odihnă, dacă au avut așa registru. Nu pot vorbi despre conducerea precedentă, pentru că nu am avut nicio legătură cu ei… Noi nu avem un registru al bazelor de odihnă „a priori”. Acum noi singuri inspectăm fiecare bază de odihnă, primim date cu ajutorul administrației raionale. Departamentele de economie și turism ne ajută și împreună adunăm o bază de date… Noi suntem gata să colaborăm, nu ne ascundem, suntem deschiși pentru comunicare, deschiși pentru colaborare. Eu cred că este și în interesul nostru și al vostru”.
Nici locuitorii din Zatoka, care își amintesc cu nostalgie de perioada Uniunii Sovietice, nu mai știu nimic despre bazele de odihnă construite aici de statul nostru.
– Dvs sunteți originară de aici, din orășel?
– Da.
– Dar știți despre bazele moldovenești care au fost anterior aici, în perioada Uniunii Sovietice?
– Bazele moldovenești? Dar ele nu mai sunt.
-Nu mai este niciuna?
– Nu. …Erau foarte multe. Erau căsuțe mici din lemn. Veneau oamenii, se deserveau singuri. Pur și simplu li se dădea o cameră. Era bucătărie comună. Așa erau bazele de odihnă atunci.
– Mulți moldoveni veneau la odihnă aici?
– Da, veneau. Dar atunci nu ne împărțeam în moldoveni, ucraineni, ruși. Eram toți.
– Ce a rămas din bazele noastre moldovenești? Vă mai amintiți de ele?
– Desigur, la Sergheevka.
– Dar aici, la Zatoka? Aici tot au fost.
– Nu știu.
– Nu vă amintiți? Ați locuit aici în perioada Uniunii Sovietice?
– Da, dar nu știu unde sunt bazele voastre.
– Niciuna?
– Dar care? Enumeră.
– Bazele moldovenești sunt toate la Sergheevka. Iar aici eu nu știu.
Dacă tot am fost îndemnați de locuitorii din Zatoka să căutăm bazele de odihnă moldovenești la Sergheevka, ne-am deplasat încolo. Vă spunem la următoarea emisiune cum își duc existența de azi pe mâine mai multe baze de odihnă care mai sunt în proprietatea R. Moldova și de ce statul nu mai vrea să investească în aceste obiective aflate la Marea Neagră.
