31 martie 2022, ora 13:07

Judecătoarea Olesea Țurcan, în biroul căreia procurorii anticorupție au efectuat joi, 31 martie, percheziții, susține că acestea sunt ilegale. Magistrata spune că nu i-a fost adusă la cunoștință ordonanța organului de urmărire penală și nici încheierea judecătorului de instrucție. 

„Percheziția efectuată în biroul de serviciu în care nu mă aflu, deoarece sunt suspendată din funcție, și în lipsa avocaților mei, care la fel nu au fost contactați, este o acțiune procesuală ilegală, iar „probele” desigur că sunt nule”, a reacționat Olesea Țurcan.

„Reiterez ca nu am fost contactată nici măcar telefonic de către organul de urmărire penală, nu mi-a fost adusă la cunoștința, ordonanța organului de urmărire și nici încheierea judecătorului de instrucție. Sunt plecată temporar peste hotare cu copilul, plecarea a fost anterior planificată. Prin urmare, este o minciună și un fals, că mă eschivez de la urmărirea penală. Totodată, că scopul percheziției nu se justifică în acest caz, iar ilegalitățile procedurale care continuă sunt fără precedent”, a adăugat judecătoarea.

Procurorii anticorupție au obținut autorizațiile necesare de la judecătorul de instrucție pentru a efectua percheziții în biroul de serviciu și acasă la magistrata Olesea Țurcan, de la Judecătoria Chișinău sediul Râșcani, cea care a comis abateri în dosarul Moldasig. 

Totuși, perchezițiile la domiciliul judecătoarei nu pot avea loc, iar asta deoarece miercuri, 30 martie, aceasta a plecat din Republica Moldova. 

În 25 martie, CSM a eliberat acordul pentru pornirea urmăririi penale și efectuarea perchezițiilor în privința judecătoarei Olesea Țurcan la solicitarea procurorului general interimar, Dumitru Robu.

În aceeași zi, magistrata a declarat că va contesta decizia CSM pe care a calificat-o drept o „răzbunare din partea unei instituții invalide”.

Judecătoarea este cunoscută publicului din cauza deciziilor sale controversate în dosarul companiei de asigurări Moldasig, potrivit anticorupție.md. Mai exact, în februarie anul trecut, Inspecția Judiciară din cadrul CSM a constatat că judecătoarea Țurcan a comis abateri disciplinare în dosarul Moldasig.

Pe 19 noiembrie 2020, deputatul Dumitru Alaiba a denunțat la CSM o serie de pretinse încălcări comise de către judecătoarea Țurcan la pronunțarea sentinței în cazul WESNA LTD versus Comisia Națională a Pieței Financiare.

În urma deciziei magistratei, Judecătoria Chișinău a dispus suspendarea executării mai multor hotărâri ale Comisiei Naționale a Pieței Financiare cu privire la unele măsuri față de acționarii „MOLDASIG” S.A., cu înlăturarea de la executarea atribuțiilor funcționale a administratorului și consiliului societății, instituind administrarea provizorie de către două companii de audit.

Pe 21 noiembrie 2020, Alaiba a expediat Procuraturii Generale o sesizare prin care a solicitat instituției să se implice în cazul „Moldasig”. Deputatul a reclamat atunci că un acționar, care deține oficial 4,99% din companie, a ajuns să controleze 65% din acțiunile companiei.

21 decembrie 2024, ora 23:11

Astăzi vorbim Verde-n ochi despre educație și salariile mizerabile pe care le primesc profesorii din R. Moldova versus majorările obraznice la pensii pe care le-ar putea primi din anul viitor judecătorii Curții Constituționale.

Zilele trecute, profesorii au ieșit la proteste să ceară salarii decente. În urmă cu o lună, Guvernul le-a promis majorări de 15% de la începutul anului viitor, dar pe ultima sută de metri le-a înjumătățit. În formula votată de Parlament la început de decembrie, profesorii ar urma să beneficieze de o majorare salarială netă între 600 și 900 de lei. Asta în condițiile în care salariul mediu pe economie va crește anul viitor cu 2.400 de lei. Simțiți diferența?

Cu sau fără această majorare, un lucru este cert: Profesorii sunt printre cei mai prost plătiți salariați din R. Moldova. Salarii mai mici au doar angajații din agricultură și cei din domeniul artei. Chiar dacă toate guvernările din ultimii 20 de ani au promis că educația va reprezenta o prioritate pentru ei, salariile cadrelor didactice au fost dintotdeauna sub media pe economie.

De exemplu, în 2020, salariul mediu din învățământ era de circa 7.000 de lei, cu 12% mai puțin decât media pe economie. În 2024, chiar dacă salariul unui profesor a crescut până la aproape 11.000 de lei, el este de fapt cu 24% mai mic decât salariul mediu pe țară. Astăzi, în Moldova, un sudor, electrician sau croitor este mai bine plătit decât un dascăl, pe umerii căruia stă sarcina de a educa următoarea generație de cetățeni.  

Dincolo de declarațiile siropoase ale politicienilor despre importanța imensă a învățătorilor, cifrele oficiale cu privire la distribuția bugetelor arată o realitate total diferită. De exemplu, în 2012, cheltuielile statului pentru învățământ reprezentau 8,4% din PIB, iar anul acesta – ele au scăzut până la 5,4% din PIB. Cei mai mulți bani au fost alocați protecției sociale, adică compensațiilor și ajutoarelor pentru cei vulnerabili financiar.

Și dacă alocarea banilor pentru compensații la facturi este de înțeles, atunci o ultimă inițiativă a Guvernului care își propune să vină cu stabilirea unor pensii nesimțit de mari pentru judecătorii Curții Constituționale este de-a dreptul scandaloasă. Dacă această modificare va fi acceptată de Parlament, cei șase judecători ai Curții vor putea beneficia de pensii în valoare de până la 80 la sută din salariile lor de funcție. Salariul unui judecător constituțional este de 82.000 de lei, astfel pensia acestuia ar putea ajunge la 65.000 de lei.

Când statul spune că nu are bani pentru profesori, dar îi găsește cu ușurință pentru un cerc de elită de judecători, revolta publică este firească. Salarii mici pentru învățători înseamnă și o educație mai proastă, iar prin consecință și o economie mai puțin dezvoltată. Această relație cauzală este demult demonstrată. Statele în care s-a investit sistematic în educație au ajuns economii mondiale. Statele care au neglijat domeniul educației se bălăcesc în sărăcie și corupție.  

Cât despre salarii, profesorii moldoveni pot doar visa la veniturile unor dascăli din Uniunea Europeană. Spre exemplu, un profesor din Olanda sau Danemarca are un salariu mediu lunar de 5.600 de euro, iar unul din România sau Bulgaria – de circa 1.100 de euro lunar. Și asta în condițiile în care prețurile de la noi și cele din România sunt aproape identice.

În concluzie, vă spun verde-n ochi, profesorii noștri merită mult mai mult, iar preocupările Guvernului și Parlamentului pentru confortul financiar nesimțit de mare al judecătorilor Curții Constituționale sunt cel puțin amorale în actualul context economic al țării. 

Pentru ce merite deosebite au meritat magistrații constituționale venituri lunare de peste 7.000 de euro, într-o țară în care profesorii ies la proteste pentru salarii care să-i scape de sărăcie?