O viața mai bună... Asta spun că își doresc oamenii de la sate, care se plâng că ulițele au rămas pustii și rar când mai auzi un zâmbet de copil. Mulți au ales să plece peste hotare pentru un trai mai bun, alții stau cu mâna pe bagaj. Toți însă, într-un glas, spun că astăzi trăiesc cu o speranță... să fie pace.
Pe mătușa Nina Gliga am zărit-o de departe, femeia trebăluia prin curte. A trăit o viața în Brăviceni. Chiar dacă nu i-a fost ușor, spune că s-a bucurat de ani frumoși, în satul de baștină. Acum, la bătrânețe, viața a devenit mai grea, spune ea.
„A fost bine. Acum e greu. S-a scumpit tot. Bătrânii, vai de capul lor. Nu are cine ne ajuta”.
Bătrâna a rămas singură, după ce fiica a plecat peste hotare, în Italia, ca de altfel mulți copii de-ai vecinilor.
„Plâng că am rămas singură. E greu, dar ce să fac. Ea are nevoile ei, eu pe ale mele - bătrânețile.”
Și copiii Emiliei Bunici sunt plecați din țară.
„După o viața mai bună, mai ușoară”.
Speră, că într-o zi, se vor întoarce, totuși, acasă.
Iar dacă unii au plecat, alți tineri din localitate spun că sunt cu bagajele pregătite.
„Nu e viitor. Dar unde plecați? Unde o să ne ducă ochii. La o viața mai bună”.
E specializat în iluminatul stradal, dar salariul este mult prea mic pentru un trai decent, spune tânărul.
„E bine să stau acasă, alături de familie copii. Daca posibilitate nu e să faci un ban. Mai întâi merg eu după care iau și familia”.
În pofida greutăților, cetățenii simpli speră că, într-o zi, vom avea o Moldovă prosperă, de unde oamenii să nu mai plece, iar bunăstarea să stea în capul mesei.
Deși suntem mereu în goană după ceva, bani, mașini, avere. totuși, bucuriile vin din lucrurile simple, este lecția acestei bunici.
„Bodaprosti că ne-a plouat. Altă bucurie mai mare nu este. Pământul ne hrănește. Dacă nu ne-ar hrăni pământul atunci cum să trăim”.
Oamenii spun că la cei 31 de ani de Independență, își doresc:
„Pentru toată lumea aștept pace”.
„Sănătate, pace, mai puțină fudulie și mai multă muncă”.
