Cândva erau considerate adevărate bijuterii și monumente de arhitectură, acum devin ruine și trezesc nostalgii. Majoritatea caselor de cultură arată deplorabil. Cu ușile învechite, cu ferestre bătute-n cuie ori cu tavanele prăbușite. Am surprins astfel de situații în câteva sate. La Hîrbovăț, de pildă, clădirea în care pe vremuri răsunau piesele lui Nicolae Botgros și Zinaida Julea, continuă să aparțină cotașilor, adică persoanelor care au lucrat în fostul colhoz. Casa de cultură este acum un măr al discordiei între primăria din sat și cooperativa agricolă. Pe de altă parte, ministrul Culturii, deși spune că starea acestor instituții este una tragică, reamintește că primăriile sunt responsabile de întreținerea lor, se arată într-un reportaj al proiectului „Moldova gândește” de la TV8.

„Eu practic în toată săptămâna aici vin. Eu sunt fostul director al casei de cultură, Vasile Muntean. În urma reformelor care s-au făcut în localitate, lucrez ca regizor de sunet la centrul de cultură, tineret și sport. Într-un fel, cam tot aceleași funcții le îndeplinesc, dar mă rog”.

Cu legătură de chei după el, fostul director al casei de cultură ne deschide, fără grabă, ușă după ușă.

„Este sala mare, este preconizată pentru 600 de locuri. Pe vremurile bune, aici se demonstrau filme, mai ales indiene”.

„- Pe aici liber poți să intri... Cine vrea, poate fi și de fier ușa.
 - Aveți cazuri că pătrund pe aici?
 - Da, mai intră copiii. Fac dezastru. Trebuie să mă duc la poliție, ca persoană responsabilă”.

„- Se interzice aflarea în sala de spectacole. Amenda 3000 de lei?
 - Este o chestie butaforică. Ca să-i punem în gardă pe persoanele care intră. Nu are nicio valoare juridică”.

Casa de cultură din satul Hîrbovăț este vie în memoria acelor săteni care, atunci când instituția activa, se aflau în floarea vârstei. Ori de câte ori trec pe lângă ea, amintirile îi copleșesc, pentru că aici și-au petrecut cei mai frumoși ani.

„Aici tot tineretul venea, dansau, jucau, se distrau”.

„Veneam aici pe terasa asta, ne uitam după băieți... Mă înscrie? Of, ce-o să mă fac eu acum?”.

„S-a făcut o casă de cultură extraordinară. Una dintre cele mai bune din raion și mai mare. Sala este foarte bună, este înclinată. Cu 600 de locuri. Aici făceam dansuri, aici erau ansambluri”.

În această casă de cultură au cântat și o mulțime de vedete. Sute de oameni veneau să-i admire.

„Zinaida Julea, Nicolae Botgros, oameni de valoare au cântat aici”.

Gloria instituției culturale a început să apună odată cu procesul de privatizare, atunci când atât casa de cultură, cât și alte bunuri din sat au fost împărțite lucrătorilor din colhoz.

„Au făcut o prostie: au pus oloinița, tabăra de vară și casa de cultură în cotele valorice ale oamenilor. Păi ce, eu o să vin să iau un cotileț de aici?”.

1600 de locuitori s-au făcut, peste noapte, proprietari ai casei de cultură și ai altor bunuri din sat.

„Casa de cultură, de rând cu alte instituții pe care le veți vedea când veți merge prin sat, au fost împărțite pe cote părți valorice la o mie de locuitori. La moment, cota cea mai mare o deține SRL Basarabia Agro, care deține aproximativ 10%. Putem zice că este gestionarul acestor bunuri, ce sunt împărțite în cote părți valorice”, a declarat primarul, Rodica Croitor.

„Ea este a cotașilor. Când a fost privatizarea, nu s-a intervenit din partea primăriei atunci. Prin anii 1991-1992. Atunci era legea că tot ce era la bilanțul gospodăriilor agricole, în rezultatul privatizării, trecea, proporțional, în cota valorică a lucrătorilor”, a menționat directorul, SRL Basarabia-Agro, Serghei Calmîc.

În acte, casa de cultură este evaluată la circa 400 de mii de lei. Ultima dată când clădirea a fost cât de cât reparată a fost în anii 2000. Primăria Hîrbovăț încearcă să devină proprietara clădirii, iar ultimele modificări legislative îi dă o rază de speranță:

„Din 1000 de cetățeni cei care și-au înregistrat cota parte sunt vreo 60. Inclusiv, SRL Basarabia Agro. Ceilalți care nu-și înregistrează dreptul de proprietate, legea ne dă posibilitate timp de un an de zile să-l putem trece la balanța primăriei Hîrbovăț. Urmează să vedem ce facem cu cei care și-au înregistrat dreptul de proprietate. Le oferim ceva în schimb... Dar, mă tem de momentul dat. Că dacă le spui la oameni: noi vă oferim ceva în schimb, apoi toți 1000 o să vină și-și vor înregistra dreptul ca la anul să aibă ceva în schimb”.

De partea cealaltă, directorul SRL-ului Basarabia-Agro, la balanța căruia se află casa de cultură și care deține cea mai mare cotă parte, afirmă că a încercat, de mai multe ori și sub mai multe forme, să transmită clădirea în gestiunea primăriei. Dar, fără succes.

„Vreo 12% s-ar primi că noi cadonăm primăriei partea noastră fără plată, fără nimic. Să devină ei coproprietari, să facă niște investiții. Dacă fac investiții o sumă oarecare, de pildă 300 de mii, se adresează în judecată să recunoască partea lor. Și deja ar avea 47-50%”.

În timp ce casa de cultură este un subiect ce se tot perindă între primărie și SRL-ul agricol, satul nu duce lipsă de cultură. Toate colectivele artistice activează într-o anexă a școlii din sat.

„Ne aflăm în casa de cultură, din satul Căzănești”.

Și în satul Căzănești, exista pe vremuri o casă de cultură de toată frumusețea. Asemeni celei din Hîrbovăț, și aici veneau artiști de valoare, iar publicul se aduna din mai multe sate ca să-i asculte.

„Era prima Casă de cultură din Moldova după ornamente. Primeam până și ansamblul Joc. Toate concertele mari care veneau aici în raion, le primeam aici, în casa de cultură”, a vorbit directoarea Casei de Cultură, Maria Bechet.

Cu o capacitate de 550 de locuri, sala cea mare, unde aveau loc concertele și de unde oamenii urmăreau filme, arată deplorabil. Tavanul este avariat aproape în totalitate, iar riscul de a se prăbuși este foarte mare.

„S-a început cam așa, cu 3-4 ani în urmă. Cred că de la umezeală, acoperișul nu a fost chiar...”

În acest caz, casa de cultură aparține primăriei satului. Renovarea ei s-a regăsit în programul electoral al actualului primar, Vasile Sîrbu:

„Intrând în campania electorală din 2015, mi-am pus-o ca obiectiv principal de renovare și de a pune cultura în evidență, aici în comunitate. Din păcate, când intrăm în funcție apar probleme, nevoi, gunoiști, amenajare, grădinițe. Când vezi că bugetul în repartizezi cât poți tu de... noi, practic, supraviețuim. Nu putem spune că ne dezvoltăm”.

Nu vede soluții în țară, așa că se gândește să aplice la proiecte finanțate din extern.

„Planurile sunt mari. Bani, mai puțini. În linii generale, noi am elaborat un deviz preliminar. În 2021, prevedea 24 de milioane de lei”.

24 de milioane înseamnă bugetul primăriei Căzănești pentru următorii patru ani. Cu o condiție: ca banii să nu fie folosiți pe nimic altceva, ceea ce, în realitate, este un lucru imposibil. Până când se va găsi vreo soluție de renovare a casei de cultură, directoarea speră ca măcar coloanele și ușile să fie aduse în ordine. 

„- Iată ușile să le schimbăm. Sunt de atunci de când sunt date în exploatare. Undeva vreo 60 de mii.
 - Coloanele tot?
 - Da. Și coloanele”.

Dar, oamenii din sat continuă tradițiile moștenite de la străbuni. În localitate sunt câteva ansambluri artistice. Colectivele se adună, pentru repetiții tot în casa de cultură, doar că holul clădirii, care a fost reparat.

„Nu poate să existe un sat fără cultură”.

Îngrijorător este că, prin abandonarea caselor de cultură, localitățile pierd, în special, oamenii de artă, cei care păstrează vie viața culturală din sate, consideră ministrul Culturii, Sergiu Prodan. 

Întrebat dacă ministerul pe care îl conduce are vreo strategie de a salva aceste case și palate de cultură, demnitarul a precizat că de întreținerea lor sunt responsabile autoritățile publice locale.

Potrivit datelor oferite de ministerul Culturii, în sectorul descentralizat sunt 1232 de case și cămine de cultură. În majoritatea cazurilor, ele aparțin primăriilor. Nu există date sistematizate privind starea în care se află aceste instituții de cultură.