Au muncit ani buni peste hotare, iar banii câștigați i-au investit într-o livadă de mere. Acum, însă, când ar trebui să se bucure de rodul muncii, nu au unde să-și vândă marfa. Mai grav este că, în final, o bună parte din producție ajunge la gunoi. Este soarta multor agricultori din Republica Moldova, printre care și soții Ion și Maria Josan din satul Ciorești. Aceștia se plâng că nu au unde vinde merele, după ce au muncit un an întreg ca să le crească și au cheltuit și o groază de bani. Iar cel mai tare le este frică să nu se repete povestea din iunie, atunci când au fost nevoiți să arunce la gunoi peste 15 tone de mere stricate.
„Aceasta e livada familiei Josan din satul Ciorești, raionul Nisporeni. După multă muncă, se bucură de roadă frumoasă, un singur lucru însă îi dezamăgește pe zi ce trece tot mai mult, nu li se oferă piață de desfacere, iar merele, au deja de suferit”.
Gospodarul casei, Ion Josan, este agricultor din anul 1990. Împreună cu soția, au grijă de aproape șase hectare de pământ. În 2009, au sădit o livadă de mere, investind în pomicultura organică. Deși la început de cale au fost încurajați și li s-a promis ajutor, în final s-a dovedit că au fost doar vorbe goale:
„Muncim și aruncăm. Piață de desfacere nu-i, puncte de colectare a producției agricole care au fost promise în campania electorală de către guvernanți, nu-s. Stăm, așteptăm de la Dumnezeu ajutor, dar nu este până când”.
Maria Josan a muncit 15 ani în Italia. Tot ce a agonisit acolo, a trimis acasă, iar soțul, investea în livadă. Spera că atunci când va reveni, se va putea bucura de rezultatul anilor munciți peste hotare, dar nu e nici pe departe așa.
„Cea mai mare tristețe că am muncit până acum și nu avem unde realiza marfa care am muncit-o o viață întreagă. Tot banul l-am băgat aici, în loc să strâng pe la bătrânețe, am investit aici. Zic la bătrânețe am să scot de aici venit. În schimb, venit, nu ne ajunge de arat, de cultivat, de toate lucrările care trebuiesc”.
Agricultorul Ion Josan, spune că a solicitat de mai multe ori ajutor și chiar a discutat personal cu ministrul Agriculturii, însă de fiecare dată i se spunea să se descurce pe cont propriu.
„Dumnealui mi-a spus în felul următor: asociați-vă și construiți dumneavoastră puncte de colectare. Dar, o să vedem cum o să fie cu asociația. A lua un credit de la bancă cu 20-22 de procente e foarte mare, și nu poți nicidecum să te asociezi și să purcezi la o asemenea cale”.
De 13 ani, zi de zi, de dimineață până seara târziu, Ion Josan își petrece timpul în livadă. Își aștepta fiul să revină acasă, pentru a-l ajuta. Problema este că acesta este blocat în Herson și nu știe când va avea norocul să-l revadă. La 68 de ani, împreună cu soția, sunt nevoiți să aibă grijă în doi, de tot și toate:
„Mai este aici un intermediar în Ciorești, colectează cu un leu și 20. Dar uitați-vă dumneavoastră, oare mărul acesta, face un leu și 20? Munca depusă de un an de zile”.
Va încerca anul acesta să vândă toată roada la piață, chiar dacă, de multe ori se întoarce înapoi acasă cu mașina plină. Cel mai mult își face griji să nu fie iar nevoit să-și arunce merele:
„Am ținut-o în depozit până în luna iunie, anul acesta, mai apoi, nereușind să o realizez, pentru că deja se descompunea, am decis să o îngropăm. În jur la 10- 15 tone de mere”.
În Republica Moldova suprafaţa totală a livezilor de mere constituie circa 57 mii de hectare, fiind cea mai cultivată cultură pe teritoriul ţării. Până acum, circa 95% din exporturile de mere moldoveneşti erau îndreptate către Rusia.
Actualmente, din cauza embargoului impus de Federaţia Rusă şi a Războiului din Ucraina, producătorii din Republica Moldova au fost nevoiţi să se adapteze şi să găsească noi pieţe de desfacere. Din cauza condițiilor nefavorabile, în acest an, se estimează o recoltă de circa 485 de mii de tone de mere, cu 180 de mii de tone mai mică faţă de anul trecut.
