„Ar fi avut o altă soartă” este filmul care i-a deschis ușa în lumea cinematografiei sovietice. Jucase rolul principal, iar debutul a fost un adevărat succes. Pentru Gheorghe Grîu a urmat o perioadă de glorie, cu multe roluri importante și proiecte interesante. Totul însă până la un timp. Ce soartă are acum celebrul actor de cândva, considerat un sex-simbol al anilor '80?
„Sunt un bețiv”, ne-a spus chiar el, într-un interviu pe care ni l-a oferit săptămâna trecută. L-am descoperit printre vizitatorii Târgului de Crăciun, din centrul Capitalei. Era neîngrijit și tot în stare de ebrietate. Din cauza unei infecții, a rămas și fără un ochi. Și-ar dori să scape de acest viciu, dar nu are motivație pentru a o lua de la capăt, în lupta cu alcoolismul.
Anul 1982. Gheorghe Grâu, pe atunci în vârstă de 21 de ani, debuta în lumea cinematografiei. Primise primul său rol principal în filmul „Ar fi avut o altă soartă”, în regia lui Valeriu Jereghi, care, după un casting riguros, l-a ales anume pe el să joace rolul lui Florin, un băiat crescut în orfelinat. Și nu a dat greș.
Fiind tânăr, frumos și talentat, a avut succes din prima. Pentru Gheorghe Grîu, începuse o perioadă plină, fiind solicitat și asaltat de regizori. Rolurile i-au adus faimă în tot spațiul sovietic și chiar primise titlul de sex-simbolul anilor 80.
Celebritatea însă a fost urmată de o mulțime de probleme, care au decurs unele din altele: separarea de familie, lipsuri financiare, declin profesional, consumul abuziv de alcool. Tot ce trăia transpunea în versuri.
În 2011, numele actorului, care părea uitat deja de publicul acelor vremuri, a început să fie din nou subiect de discuție, după ce o echipă de jurnaliști l-a surprins cerșind pe străzile Capitalei. Copleșiți și șocați de situația celebrului actor de cândva, o mulțime de oameni i-au întins mâna. În câțiva ani, actorul renăscuse. A lansat un volum de poezii și a revenit pe scenă.
În cadrul unui interviu oferit la acea vreme, Gheorghe Grîu fusese întrebat despre cum a reușit să învingă dependența față de alcool.
„Trebuie să vrei, să-ți dorești lucrul acesta și te aude Dumnezeu. Îți întinde mâna. Trebuie să fii în stare să o primești și să fii recunoscător, să mulțumești peste tot”, spunea el.
Doi ani mai târziu însă, s-a întors la vechiul obicei. Făcea abuz de alcool și se plângea că nu are un loc de trai. Și din nou a mai primit o șansă la reabilitare, pe care nu a ratat-o, dar tot nu pentru mult timp. Periodic, actorul apărea fie prin presă, fie pe rețelele sociale, cerșind ori consumând alcool pe străzi. Într-o stare similară, l-am găsit și noi. La Târgul de Crăciun, din centrul Capitalei, la o masă, în compania unor bărbați.
Traiul marcat de lipsuri i-a pus la grea încercare sănătatea. A rămas fără un ochi, din cauza unei infecții. Iar după o cădere în troleibuz, s-a ales cu o proteză la picior: „În transportul public. A frânat troleibuzul și am fost aruncat drept în cabină cu șoldul”.
Anii de glorie de cândva sunt și acum în mintea actorului: „Mă țin minte la 27 de ani. Nici un fum, nici un gram. Eram devotat. Eram om. Dar, cu timpul m-a descurajat de valorile poporului maldavenesc”.
„-Nu se satură, sac fără fund! Lacomi. - Oameni buni nu ați întâlnit în viață? - Nu. În afară de Loteanu, Sulac și Botgros și restul personalităților. Titus Jucov, Mihai Curagău, Efim Lazăr. Pe toți îi știu. Dumitru Fusu. Ion Ungureanu. Cu cine rămânem? Cu nimeni! Cine vine din urmă? Nimeni! Toți: dă, și dă și dă! Dar mai dați și voi! Fiți oameni! Fiți generoși. Om, în cuvânt”.
A renunțat la scenă și la lumina reflectoarelor din cauza invidiei colegilor: „-Invidia! - Din partea cui? - A colegilor. - Cum ați simțit-o? - Pe pielea mea. - Sunteți mai bun ori ce? - Poate, nu vreau să cad în patima mândriei”.
În plină iarnă și afectat de boli, Gheorghe Grîu trăiește în stradă, fiind la mila trecătorilor, care-i mai întind câte o bancnotă.
„- De ce sunteți în stradă? - M-au alungat, am intrat în „șip”, sunt bețiv. - Credeți că aveți nevoie de ajutor acum? Ați vrea să discutați cu specialiștii, să vă repună pe drumul cel bun? V-ați dori? - Îmi doresc, dar niciun specialist nu te ajută, dacă nu ai voință. - Dvs. nu aveți voință? - Am, dar nu am motivație. Pentru ce, ce rost are?”.
„- Cineva vă oferă un rol. Ar fi asta o motivație ca să vă opriți din a bea? - Depinde ce rol. - Revenirea în scenă ar fi o motivație? - Nu, nu. - Pentru ce? - Să fiți în fața spectatorilor, să străluciți... - Nu-mi trebuie slavă, băi! Mie îmi trebuie dragoste”.
„Dacă ar fi o motivație serioasă. - Cum poate fi găsită? - Simplu, să punem prețul pe valori. Nicolae Labiș `Moartea căprioarei`: `Mănânc și plâng. Mănânc!`”.
În ciuda necazurilor, care se țin scai de el, actorul încearcă să păstreze legătura cu cei trei copii ai săi, datorită cărora a devenit bunic de două ori. Vorbește cu mândrie și cu blândețe despre toți. Primul copil, Leanka Grîu, i-a moștenit talentul și este acum o actriță celebră în Rusia. Regretă că din cauza dependenței sale, au de suferit copiii.
„Nu-i vorba de mine, e vorba de copii. Eu beau, dar pe dânșii îi doare. Domnica este la Chișinău. Ne-am întâlnit la un ceai. E o dulceață”, ne-a spus actorul.
Cât va activa târgul, ne-a spus că-l vom găsi aici. Ce va face după, nu știe. Așteaptă însă luna mai, pentru că atunci vor începe să se dea roadă cireșii pe care i-a sădit la un centru pentru vârstnici, acolo s-a aflat o perioadă.
Un reportaj de Veronica Gherbovețchii
Imagine și montaj de Vlad Glinjan
