Războiul i-a trezit în zorii zilei de 24 februarie și le-a schimbat radical viața. Dacă unii au decis să rămână acasă, indiferent de situație, alții și-au împachetat întreaga viață într-o valiză și au plecat cât mai departe de explozii, sirene și tancuri. Războiul din Ucraina a provocat cea mai mare criză umanitară din Europa, de la cel de-al doilea Război Mondial. Un an de război s-a lăsat cu opt milioane de refugiați ucraineni, dintre care zece la sută au folosit Republica Moldova ca și țară de tranzit. Mulți dintre ei și-au găsit liniștea și siguranța în Republica Moldova.
24 februarie 2022. Mii de femei, bătrâni și copii și-au împachetat viața într-o valiză și au fugit din calea războiului. O bună parte dintre ei au ajuns în Republica Moldova, în drumul lor spre Europa. Pentru mulți însă, Moldova le-a devenit a doua casă. Aici s-au căsătorit, au născut copii, își continuă studiile și speră că într-o bună zi, războiul crâncen va lua sfârșit, iar ei vor putea reveni în Ucraina.
De aproape șapte luni, Centrul municipal de Refugiați a devenit, pentru Taisia Șleahtina și familia sa a doua casă. Până la război, femeia, împreună cu cei doi copii ai săi și cu viitorul său soț, locuia în Odesa. Era însărcinată în luna a cincea și se pregătea să devină, din nou, mamă.
„Pe 24 februarie, eu m-am trezit prima pentru că am auzit bubuituri. A urmat apoi încă o explozie. Am sițit că totul a început să tremure. Noi locuiam alături de un depozit petrolier. În acel moment, o rachetă a căzut peste acel depozit. Totul era în fum. Gata! A fost groaznic. Îmi era frică nu pentru mine, dar mai cu seamă pentru copii”.
În ciuda exploziilor și a alarmelor aeriene care nu mai conteneau, familia a decis să rămână în Odesa. Periodic se refugiau la vilă, acolo unde viața își urma cursul obișnuit. Momentul de cotitură a fost două luni mai târziu. O rachetă a lovit o clădire de apartamente și a ucis opt oameni. Printre ei un bebeluș de trei luni, mama și bunica acestuia.
„Ieșeam din oraș cu mașina. A fost o explozie. Noi eram aproape și am auzit. Știam că s-a întâmplat aproape. Pot spune că ne-a salvat Dumnezeu. În acel moment am decis să plecăm”.
Și-au adunat lucrurile de primă necesitate, documentele toate economiile, dar și câteva fotografii, le-au pus în rucsac și au ajuns în Moldova.
„Acestea sunt ultimele fotografii pe care le-am luat cu noi. Aici am sărbătorit ziua de naștere a fiicei. Până la război, la noi totul era bine”.
Moldova i-a primit cu brațele deschise. Au fost găzduiți la centrul municipal de Refugiați din sectorul Râșcani, unde locuiesc până în prezent. Tot acolo s-a născut Amyna, cel mai nou membru al familiei.
Tot la Centrul de Refugiați s-a căsătorit și a avut parte de o adevărată petrecere. Șefa centrului, care anterior a lucrat la oficiul Stării Civile, a fost cea care le-a înregistrat căsătoria și tot ea le-a botezat fetița.
„Vă declar soț și soție! Amar!”.
„- Am avut rochie albă. Amina avea o lună.
- Și ea era îmbrăcată în alb?
- Da, am îmbrăcat-o într-un costum alb. În el am botezat-o și la nuntă am îmbrăcat-o”.
Între timp, cei doi copii ai Taisiei își continuă studiile online și învață la școala lor din Odesa. Au învățat câte ceva în limba română și au reușit să îndrăgească bucătăria moldovenească.
Familia și-ar dori să revină acasă, în Odesa, doar că războiul îi ține departe, încă. În situația lor sunt zeci de mii de ucraineni. Odată cu războiul de la granița, Europa, dar mai cu seama Republica Moldova, a fost lovită de cea mai mare criză umanitară din istorie. Încă din primele zile, țara noastră a găzduit cel mai mare număr de refugiați pe cap de locuitori. Datele oficiale arată că la 1 ianuarie, peste 664 mii de ucraineni au traversat granițele Republicii Moldova, iar în jur de 83 de mii dintre ei au ales să rămână aici. Moldovenii au răspuns cu solidaritate, empatie și grija, iar o lume întreaga a aflat despre Republica Moldova - o țară mică cu inimă mare.
