A convins soarele, vântul și ploaia să îl ajute în gospodărie și și-a transformat toată curtea într-un atelier de invenții, dar și de artă. Vorbim despre un fost profesor de matematică din satul Popeasca, raionul Ștefan Vodă. Acesta și-a propus încă trei decenii în urmă să scape de dependența de curent electric și gaze, pe care le înlocuiește cu resursele naturale. Și inspirația bărbatului nu se oprește aici- are un atelier de artă populară, scrie despre istoria și etnografia localității, astfel că sătenii spun că a devenit un fel de Ion Creangă al lor.
Deși nu am fost niciodată în satul Popeasca, raionul Ștefan Vodă, casa lui Anton Port am găsit-o cu ușurință, datorită celor câteva mori de vânt, care se văd din depărtare. Curtea îi este plină de tot felul de utilaje, confecționate manual, dar și statuiete, obiecte cioplite în lemn, personaje literare și chiar bustul marelui povestitor Ion Creangă.
„Iată acum chiar îl vedem pe Ion Creangă care ne explică înțelepciunea poporului nostru, neamului nostru românesc și am construit aleea valorilor, care sunt valorile noastre naționale? Viața noastră și am făcut așa o roată”.
Este fost profesor de matematică, disciplină pe care a reușit să o îmbine foarte bine cu creația.
„Șapte ani de acasă, 12 ani de școală, 5 ani de studii și X muncă și creație”.
Dacă pentru majoritatea dintre noi valorificarea energiei vezi a devenit recent o preocupare serioasă, Anton Port spune că și-a propus asta câteva decenii în urmă, când se deconecta des curentul.
„Eu am hotărât să fiu independent de tot ce e rusesc, că venea electricitatea de acolo, motorina, și atunci am hotărât să construiesc o oglindă parabolică”.
„- Cum funcționează?
- Dimineața soarele este în partea aceasta, eu o mișc spre soare, până la amiază eu o direcționez după cum este soarele.”
„La mine soarele e sub ceaun, acolo este focarul, 3 litri de apă, în 10, 15 minute fierbe”.
Oglinda parabolică, care le servește gospodarilor drept aragaz, este doar una din șirul de invenții ale bărbatului.
„Un alt timp de oglindă, dar cu același efect, doar că nu concentră razele în punct, dar în segment, adică în porțiunea de 80 cm, în aceste țevi de sticlă, punem ce avem de pus, pateuri, cartofi, dovlecei, fructe uscăm”.
Anton Port spune că nu e adeptul tehnicii moderne, așa că a improvizat și o mașină de spălat. Adevărat că pentru a o pune în funcțiune e nevoie de mușchi puternici, recunoaște bărbatul.
„Dacă spune că privatizăm ploaia, a plouat, de pe acoperiș se scurge apa, se umple acest con și cu ajutorul mușchilor punem rufele și începem a le spăla”.
„Poftim, iarăși un lucrător la casă”.
Bărbatul a decis să valorifice și vântul, cu care pune în funcțiune o combină pentru mărunțirea porumbului.
„Acum nu aveam pre mult vânt, ele toate se rotesc, aici când se începe e o adevărată combină de vânt”.
Anton Port este și meșter popular. El a înființat un centru de artă populară, unde îi învață pe copii să meșterească diferite obiecte.
Și contribuția lui la dezvoltarea localității nu se oprește aici, pentru că a redactat mai multe lucrări care descriu istoria și etnografia satului Popeasca. În plus, când mai ia o pauză, bărbatul mai și cântă la instrumentele pe care le cioplește tot el.
Cu atâtea idei și inspirație și dorință de a face cât mai multe, sătenii au început spun că satul Popeasca fără Anton Port e ca și Humuleștiul fără Ion Creangă.
