Un studiu, făcut în premieră în parteneriat cu Agenția Spațială Europeană, a cercetat calitatea aerului pe care îl respiră moldovenii. În linii generale, nivelul de poluare a aerului din Moldova, văzut din spațiu, este relativ scăzut în comparație cu alte țări europene și cu vecinii noștri. O concentrație mai mare de poluanți se atestă în Capitală și în apropierea zonelor industriale. De-a lungul anilor, s-au plâns de calitatea aerului pe care îl respiră și sătenii din câteva localități amplasate în preajma orașelor Rezina și Rîbnița, unde activează trei uzine mari.
În preajma Zilei Internaționale a Mediului, am mers în satul Mateuți, care se declară cel mai expus norului de praf, pentru a afla cum este viața localnicilor, având un gigant industrial sub coastă. Îngrijorată de sănătatea sătenilor este șefa centrului de sănătate din localitate, care susține că anul trecut au fost identificate circa 15 cazuri noi de cancer de piele.
Domnul Anatolie din satul Mateuți, de aproape 70 de ani, locuiește cu uzina de ciment în față. A copilărit în această mahala, iar după ce s-a căsătorit a rămas să trăiască tot aici.
„Merge fără protecție. Totul merge „na preamuiu”, cu zice rusul. Ce să facem? Așa-i. Câte zile au mai rămas așa le vom trăi. Nu ai încotro. Care și cum s-a deprins”.
În tinerețe, a muncit și el la această uzină. Spune că, pe timpurile sovietice, activitatea fabricii era mult mai intensă.
„Înainte mai ieșeam noaptea afară, mă uitam, acum nu prea lucrează. Era o fumăraie... Acum nu prea se vede. Poate lucrează mai încet. Înainte era mai greu, când era Soiuzul. Era plan de făcut, acum nu este așa ceva”.
Deși spun că s-au resemnat, sătenii sunt, în continuare, îngrijorați pentru sănătatea lor și a celor dragi. Se tem de conținutul prafului ce se așterne peste tot: pe case, mașini, haine sau plante.
„Îi tare periculos colbul. - De ce credeți asta? - Cred că de la filtre... Murdăria nu trebuie să iasă. Trebuie să fie filtre în țevile acestea. - Acum ne uităm și vedem că nu este vreo activitate... - Eee, ei noaptea bine îi dă. Eu lucrez paznic alături. Noaptea lucrează de pocnesc. Alaltăieri am ieșit de la serviciu, toată noaptea iau dat”.
„- Care sănătoși? Umblu de abia mă mișc. Am lucrat 20 de ani la uzina asta. La pensie am ajuns cu nimic. E slab. - Aici zice lumea că sunt mai multe cazuri de cancer, de boli respiratorii. Simțiți asta pe propria piele? - Cancer nu simt, dar am o operație la spate care mă chinuie și acum. - Vă afectează că satul este înconjurat de uzinele acestea? - Sigur. - Cum vă afectează? - Acum nu prea e colb, dar noaptea e fără filtre și e o fumăraie. - De unde știți că noaptea? - Nu dorm. Într-o vreme și cu anvelope făceau. Vechi. Era tare frumos”.
Cel mai bine, despre sănătatea oamenilor din Mateuți, cunoaște șefa centrului de sănătate, Aliona Peru, care activează aici de 12 ani. De la venirea ei în funcție și până în prezent, numărul cazurilor de boli grave, cum ar fi cele respiratorii ori oncologice, s-a majorat, spune medicul.
„Avem o majorare de circa 20-30%. În acest an... O să încerc să exemplific altfel. Noi oferim servicii pentru o populație de 2000 de oameni. E suficient să depistăm 1, 2, 3 oameni cu cancer și deja este mult. În acest an, avem câteva cazuri noi de cancer la piele și, din păcate, nu sunt cazuri simple. - Ce număr total aveți pe sat? - Nu putem divulga așa date, dar sunt multe, mulți oameni. Comparativ cu ce aveam până acum - 1, 2, 3 cazuri - depistăm anual 13-15 cazuri. Este foarte mult”.
Am încercat să aflăm de la șefa centrului de sănătate cum explică creșterea numărului de bolnavi.
„Este greu de spus cu certitudine. Sunt mai mulți factori, ce trebuie luați în calcul. Ecologia, alimentația, starea familiei, care este un subiect dureros, la ora actuală. Sunt familii în care copiii nu au o bucată de pâine. Situația financiară este foarte importantă. Dar și ecologia, desigur. Satul nostru este amplasat geografic în preajma a trei uzine mari, iar acest lucru pune amprenta pe sănătatea oamenilor. Reziduurile nimeresc pe plante, pe case, pe drumuri, pe haine, pe piele. Noi respirăm tot aerul acesta. Se depun și pe sursele de apă”.
Până în anul 2018, în Mateuți, funcționa o stație de monitorizare a calității aerului atmosferic. De la primarul satului, Angela Ursachi, aflăm că în prezent stația se află în gestiunea Agenției de Mediu, care acum încearcă să o reabiliteze.
„Am avut promisiuni de la Agenția de Mediu că în a doua jumătate a acestui an, stația va deveni funcțională și va monitoriza calitatea aerului online. Mai mulți factori vom acces la rezultate și atunci când vom vedea că ceva nu este în regulă, sunt depășiți parametrii, vom bate alarma. - Dar din anul 2018 dvs. nu știți care este situația în sat sau aveți rapoarte anuale? - Nu, din 2018 ea nu mai există, nu este funcțională.
- O altă stație, o altă sursă care să vă indice nivelul de poluare nu aveți? - Nu există. Ne bazam doar pe ea. Și când simțeam ceva, dar noi simțeam, nu puteam demonstra. - Când ați simțit? - S-a început prin anul 2019, 2020. Noi nu suntem împotriva unei economii, a ceva ce funcționează. Dar vrem să se țină cont de sănătatea noastră”.
Și reprezentanții Agenției de Mediu speră ca stația din Mateuți să-și reia activitatea până la sfârșitul acestui an. Într-o discuție cu șefa Laboratorului de referință de mediu din cadrul agenției, aflăm că autoritățile se află la etapa identificării companiei care să livreze echipamentul.
„Sperăm foarte mult să reușim să facem lucrul acesta. Noi lucrăm asupra procurării echipamentului. Am trimis caietul de sarcini la mai multe companii, acum suntem la etapa clarificărilor răspunsurilor”, a spus șefa laboratorului de referință de mediu de la Agenția de Mediu, Marina Lungu.
Reabilitarea stației ar urma să coste circa 200 de mii de euro. În lipsa ei, oricum se fac monitorizări ale aerului din satele vecine cu uzina de ciment, ne dă asigurări șefa laboratorului de referință. Conform ei, anul trecut au fost prelevate probe atât la uzina de ciment din Rezina, cât și la cea metalurgică din Rîbnița, care au demonstrat că normele sunt respectate.
„S-au făcut măsurători, analize. Au demonstrat că nu există depășiri ale normelor. Cu echipamente portabile am mers. S-au făcut analize și la Uzina Metalurgică, la fel nu s-a depistat nimic ieșit din comun. Dar, evident, nu suntem în serviciu operativ și nu putem sta noaptea ca să verificăm”.
Un alt sat amplasat în vecinătatea uzinei de ciment este Păpăuți. Primarul localității, Oleg Stoler, susține că la momentul de față, întreprinderea nu mai reprezintă un pericol pentru sănătatea localnicilor, așa cum era în vremurile de cândva.
„Iată, satul este la 300 de metri. Se ridica un colb, o roșeață, negreață. La cererea primăriei, aceste depozite au fost lichidate. Au rămas doar carcasele. Apoi a mai fost și un accident, a decedat un om. Lângă vagonul acela, un om descărca și a căzut peste el. Clar că familiei i s-a oferit ajutor, dar oricum e un caz tragic”.
În ziua filmărilor, în curtea primăriei Păpăuți, erau depozitați mai mulți saci cu ciment. Primarul ne-a spus că atunci când este nevoie de ciment pentru diferite lucrări în localitate, se adresează după ajutor la conducerea companiei
„- Lucrul cu comunitatea, ei îl mențin la nivel. - Cine a cerut această colaborare? Ei sau voi? - Eu ca primar de câțiva ani de zile deja, mă duc la dumnealor, depun cerere. Tehnică ne oferă pentru colectarea deșeurilor. - De ce vă duceți la un agent economic și cereți bani? - Pentru că nu avem bani. - Cer ceva în schimb? - Nu. - Poate o fac pentru ca să închideți ochii la anumite nereguli? - Nu, unui om poți să-i închizi, dar nu la toți”.
Am încercat să obținem comentarii la acest subiect și de la conducerea uzinei de ciment. L-am abordat, la telefon, pe directorul general al companiei, Ștefan Birău.
„- Putem să venim să discutăm cu dumneavoastră despre temerile oamenilor privind poluarea aerului din zonă? - Nu cred că funcționează așa la noi. Mai degrabă, îmi transmiteți întrebările pe care le aveți și noi încercăm cât mai curând să răspundem. - Sunt sigură că știți răspunsul la această întrebare... - Haideți să facem așa cum am descris mai devreme”.
Am expediat întrebările pe adresa de e-mail indicată de directorul general, iar din răspunsul pe care l-am primit aflăm că uzina deține Autorizație de Emisii în Atmosferă. Fabrica de ciment este echipată cu filtre performante și monitorizarea emisiilor la coșul cuptorului este realizată cu ajutorul unui sistem automatizat care este întreținut, verificat și calibrat periodic de către o firmă specializată.
Trimestrial, societatea este supusă măsurătorilor de emisii efectuate de către laboratorul Agenției de Mediu, iar anual contractează laboratoare acreditate din Uniunea Europeană. Iar despre afirmațiile sătenilor că fabrica ar lucra mai intens pe timp de noapte, conducerea companiei susține că „uzina de ciment operează într-un proces constant de fabricație în campanii continue cu o durată de 30-40 de zile care nu pot fi separate în regimuri de noapte sau de zi”.
În timp ce documentam acest subiect, am aflat că, pe 24 mai, uzina a primit autorizație de tratare a deșeurilor ce reies din procesarea zgurii, valabilă pentru o perioadă de cinci ani. Am vrut să aflăm mai multe detalii de la șeful Agenției de Mediu, dar nu ne-a răspuns la telefon. Pe de altă parte, directorul general al uzinei afirmă că reciclarea zgurii nu are efect negativ asupra emisiilor de proces.
De la înălțime, am surprins pe teritoriul fabricii și locuri pe care sunt depozitate anvelope uzate. Solicitat să comenteze acest lucru, directorul general al uzinei susține că sunt stocurile rămase după modificarea legii și interzicerea arderii cauciucurilor, în urma căreia uzina de ciment a oprit activitatea de coprocesare în anul 2016.
„Noi, în 2016, am simțit ceva groaznic. Tot ce se așeza, era iarnă, cu zăpadă. Sedimentul cela era groaznic. Ne-am alarmat tare, nu putem să migrăm pentru că aici ne sunt casele și chiar nu vrem să le părăsim”, a spus primarul satului Mateuți, Angela Ursachi.
Acum un an, Parlamentul a dat undă verde pentru incinerarea anvelopelor uzate, votând, de asemenea, și o lege privind calitatea aerului atmosferic. Legiuitorii și-au dat votul final chiar dacă zeci de ONG-uri au cerut excluderea acestei metode, din cauza riscurilor pentru mediu. S-au opus și sătenii din Mateuți, care au cerut explicații de la deputații PAS, veniți într-o vizită în localitatea lor, în luna februarie 2022.
Cu toate acestea, incinerarea cauciucurilor uzate încă nu poate fi pusă în practică, pentru că regulamentul prin care este descris întregul proces nu a fost publicat. De asemenea, mai este nevoie și de un acord de mediu pozitiv.
Alte două uzine mari, care sunt văzute drept un pericol pentru sănătatea oamenilor din preajmă, sunt amplasate pe malul stâng al Nistrului, în orașul Rîbnița. Este vorba de o uzina de ciment și de uzina metalurgică, licența căreia a fost prelungită de mai mai multe ori de către Comisia pentru Situații Excepționale, în schimbul unui tarif mai mic la energia electrică.
Deși jurnaliștii de la Zona de Securitate au scris că activitatea fabricii ar fi fost pusă pe pauză, în contextul scăderii prețurilor pe piața metalelor, reprezentanții Ministerului Mediului au afirmat că întreprinderea activează și că doar la unul din cuptoare au loc reparații de rutină.
Un reportaj de Veronica Gherbovețchii
Imagine și montaj de Vlad Glinjan
