Tamara este asistentă personală pentru fiul ei, în vârstă de 45 de ani. Bărbatul este imobilizat la pat, după ce i s-a agravat starea de sănătate în urma unei lovituri la cap. Din cauza stării de sănătate, are nevoie de o îngrijire specială, de aceea, femeia este zi și noapte alături de el. Femeia speră că autoritățile vor găsi soluții și le vor lăsa salariile, așa cum a fost până acum.
Sunt 7 ani de când fiul doamnei Tamara este prizonierul acestui pat. Până să ajungă în această stare, era un lemnar iscusit, a făcut uși pentru biserici. S-a căsătorit și, împreună cu soția, au crescut trei copii. Nenorocirea a venit neanunțată. În urmă cu 18 ani, a fost bătut crunt în curtea casei și de atunci s-a ales cu o mulțime de probleme de sănătate, care, cu anii, s-au agravat. Soția a ales să plece, copiii și-au făcut familiile lor, iar bărbatul a ajuns din nou în grija mamei sale.
„Îi dau de mâncare, apoi după lemne, fac focul, dau de mâncare la păsări. Și așa toată ziua. Curățenie. Tot timpul ceva se găsește ceva de făcut. - Eu am căzut și de la etajul 5. - A fost așa ceva, la Botanica. Acolo locuiește soacra și l-a rugat să curețe zăpada de pe acoperiș. Însă a alunecat și a căzut. Norocul lui a fost că erau sfori întinse la balcoanele oamenilor”.
Grija mamei nu trece neobservată: „Mama are grijă de mine. Eu o iubesc. - Iar astăzi este ziua ei de naștere. - Da”.
Chinul cel mai mare este atunci când vine timpul să-l spele: „Pentru a-l spăla, pun acest scaun, aștern pe jos niște polietilenă, pornesc focul în sobă. Iau o covată, torn apa, se mai împrăștie pe jos. Așa suntem nevoiți să ne spălăm”.
Neobișnuită cu bărbieritul, la început, procesul a fost o mare provocare: „Înainte îl rădeam cu lama, dar îmi era greu și arăta de parcă era un vampir. Acum folosim aparatul electric. Băiețelul mamei”.
De câțiva ani, doamna Tamara activează ca asistentă personală pentru fiul ei. Riscă și ea să fie dată afară, salariul însă era de mare ajutor pentru mica familie.
„Am niște păsări, trebuie să le cumpăr mâncare, și el vrea mâncare mai bună. Mai ales înghețată sau diferite copturi. Încerc însă să nu-i dau mult, pentru că mă tem să nu se îngrașe pentru că trebuie să-l ridic. Ne descurcăm încetișor. Sper totuși că se vor răzgândi și ne vor găsi lăsa”.
Și-ar dori să repare și acoperișul, pentru că apa deja îi ajunge în casă. Dar e clar că va trebui să amâne lucrările.
„Ardezia s-a spart, când plouă apa ajunge la tavan și se lasă. Trebuie să scot tot acoperișul, să cumpăr bârne, să schimbăm împreună cu cumnata tot acoperișul. - E o casă veche? - Veche, părinții mei au făcut-o. E făcută din lut”.
Ar mai vrea și un pat mai comod pentru fiu, să-i fie mai ușor atunci când îl îngrijește.
„Acest pat nu este comod, mi-e greu să-l întorc pe o parte. Când eram la spital, îmi era ușor. Și el se ținea de bară, mi-era comod să-i fac pansamentele”.
Un reportaj de Veronica Gherbovețchii
Imagini și montaj de Vlad Glinjan