O inițiativă a Ministerului Educației de a rula în toate școlile din republică filmul „Siberia din oase”, realizat de cunoscuta regizoare Leontina Vatamanu, a devenit ținta atacurilor întregii coloane a cincea rusești din Moldova. Au sărit ca arși să acuze autoritățile de propagandă anti rusească în școli și îndoctrinare politică a elevilor, tocmai cei care non-stop promovează propaganda rusească și interesele ruse în Moldova, fără nicio limită de vârstă. Bună prieteni, haideți să vorbim Verde-n ochi despre Siberia din oasele noastre, ca națiune.
Întâi de toate, câteva cuvinte despre filmul care le-a provocat stare de rău pro-rușilor din Moldova. Filmul e construit din confesiunile a patru protagoniști care au fost ridicați și trimiși forțat în Siberia, în cel de-al doilea val de deportări, în noapte din 6 spre 7 iulie 1949. Istoriile povestite de supraviețuitori punctează ororile și dramele prin care au trecut zeci de mii de basarabeni în perioada stalinistă. Toate întâmplările din acest film sunt adevărate. La fel de adevărate ca și istoria părinților liderei Partidului Socialiștilor, Zinaida Greceanîi, deportați și ei în Siberia, în al treilea val, din motive confesionale. Zinaida Greceanîi s-a născut în Siberia, așa că are la propriu Siberia în oase. Dar a evitat mereu să vorbească despre această dramă a familiei sale.
Poporul nostru are un mare handicap: Se ferește să vorbească despre propriile tragedii, chiar dacă proporțiile acestora au fost uriașe. În doar 3 nopți, din '41, '49 și '51 din Moldova au fost răpiți și duși în Gulag în vagoane pentru vite circa 60.000 de persoane - bărbați, femei, copii, bătrâni. Despre reabilitarea acestor victime ale regimului lui Stalin se vorbește foarte puțin și în școli, și în societate. Nu avem decât câteva filme documentare și vreo două spectacole care ilustrează această crimă enormă comisă de regimul de la Moscova împotriva poporului nostru. Și mai trist e că despre foametea organizată tot de autoritățile sovietice de la Moscova în 1946 nu se vorbește aproape deloc. Chiar dacă această „operațiune specială” a luat atunci viață a circa 200.000 de moldoveni, iar cei care au supraviețuit au rămas cu sechele pentru totdeauna. Au și ei Siberia în oase.
Așadar, în mai puțin de 10 ani, sovieticii au secerat un sfert de milion de moldoveni. Altfel spus, au exterminat sau deportat pe fiecare al zecelea dintre strămoșii noștri. Avem, cu siguranță, câte o tragedie de acest fel în fiecare familie. S-ar putea să nu știți despre tragedia din familia dvs pentru că la moldoveni despre nenorociri și nedreptăți se tace istoric și cronic. Holodomorul din Ucraina a fost recunoscut de 30 de state ale lumii drept genocid. Ucraina comemorează Holodomorul drept un simbol central al identității și memoriei naționale post-sovietice.
La Chișinău avem altfel de simboluri, dar care nu au nicio legătură cu identitatea și memoria noastră națională. De 9 mai, tradițional, centrul Capitalei devine o copie palidă a Pieții Roșii de la Moscova. Aceleași uniforme sovietice cu steluță în frunte mărșăluiesc pe străzi și ne vorbesc despre „Deni Pobedî”.
În fruntea coloanelor, lideri cu abonament la curse avia spre Moscova, ne vorbesc despre importanța păstrării memoriei actelor de eroism ale bunicilor lor. Nu știu însă pe niciunul dintre ei să fi avut bunic pe front. Mă întreb câți dintre acești fruntași ar fi gata să își trimită proprii fii pe front, în Armata rusă care astăzi desfășoară ample campanii de mobilizare.
9 mai nu mai are astăzi nicio legătură cu bunicii și străbunicii care au luptat pe front. Cei rămași vii trăiesc în uitare și sărăcie, pentru că nu e nici vorbă despre respect și apreciere pentru ei. 9 mai este astăzi cea mai importantă sărbătoare națională a Rusiei. Mai importantă decât ziua independenței.
Kremlinul folosește această zi ca instrument de propagandă politică. Putin asociază constant imaginea sa și a guvernării sale cu victoria istorică împotriva nazismului. De 9 mai, Rusia își numără vasalii, aranjați frumos pe tribunele din Piața Roșie. Cu fiecare an tot mai puțini și mai pitici.
Pentru mine și cei mai mulți dintre cetățenii R. Moldova, 9 mai este Ziua Europei! Este ziua în care se celebrează pacea și unitatea. Fără uniforme militare, fără simboluri de război, fără tehnică militară.
Vă spun verde-n ochi: e timpul să scoatem frica și Siberia din oase. E timpul să ne căutăm de propriile sărbători sau zile de comemorare. De cele care ne-au afectat propriile familii. Imaginea soldatului sovietic este pentru poporul nostru imaginea abuzatorului. Ne-a intrat în casă și de frică să nu se supere și să ne lovească, ne străduim de generații să nu îl deranjăm, să îi facem pe plac. Și așa de 80 de ani.
