14 mai 2025, ora 16:14

Azile de bătrâni pentru tineri. Obosiți de forfota din orașe, mai mulți tinerii din China au ales să se refugieze, temporar, la sate. Și-au format propriile comune, pe care le-au denumit simbolic „azil de bătrâni pentru tineri”. Acolo aceștia petrec timpul în liniște, iar în paralel învață diferite activități care ulterior le prind bine în viață. De curând o astfel de comună a apărut în apropiere de localitatea chineză Dali de pe malul unui lac.

Povestea locului din imagini a început atunci când un tânăr de 29 de ani, obosit de gălăgie și rutină, a decis să se izoleze în liniște și și-a cumpărat o casă într-un sat părăsit din China. 

„Când am proiectat pentru prima dată acest spațiu exterior, am vrut să creez o atmosferă de care să mă bucur. Apoi, când prietenii mei, cu aceleași idei, au venit în vizită, le-a plăcut și lor atmosfera și tot mai mulți au început să vină aici să petreacă timpul”, a menționat unul dintre fondatorii comunei, Cai Zongmou.

Și pentru că avea prea puțin spațiu pentru a primi toți prietenii, a decis să mai procure o casă, după care încă una, până și-a format propria comunitate. Mica comună a fost întitulată simbolic „azil de bătrâni pentru tineri”. Pe lângă relaxare, aceștia au parte și de activități la care pot învăța ceva nou precum gătitul. 

„Proiectul casei de bătrâni pentru tineri este de fapt un loc unde poți învăța, te poți distra și, în același timp, poți începe o afacere. Îți permite să te relaxezi, să dobândești anumite cunoștințe, să-ți stimulezi emoțiile și să începi o afacere la țară”, a subliniat unul dintre fondatorii comunei, Chen Qiankun.

Mulți din cei care le calcă pragul ajung aici pentru a se regăsi, sau pentru a se relaxa, după o muncă istovitoare. 

„Tocmai am absolvit, dar nu este ușor să găsesc un loc de muncă, așa că stau acasă toată ziua, în fiecare zi. Am venit aici pentru a-mi face viața mai împlinită - ca și cum ar exista un antidot la monotonie”. 

„Așa numita pensionare a tinerilor nu este o stare continuă, ci o fază scurtă. În această fază, trebuie să ne lărgim orizonturile, să ne lăsăm să apreciem peisajele frumoase, să apreciem relația dintre oameni și natură și să ne facem noi prieteni”. 

Dincolo de strategii de marketing, potrivit experților, crearea acestor locuri reflectă sentimentul de neliniște în rândul generației Z și al milenialilor, precum și dorința de a duce un stil de viață mai lent. Anul trecut, un „pensionar” autoproclamat de 22 de ani și-a stabilit reședința într-o colibă de bambus, la marginea unei stânci dintr-o provincie muntoasă.

19 decembrie 2025, ora 21:12

Dronele care au lovit în podul de peste Nistru i-au făcut să tresară pe locuitorii satului Palanca. Oamenii spun că noaptea trecută au auzit cele mai puternice bubuituri de la începutul războiului, având în vedere că podul țintit de ruși este la doar 15 kilometri de hotar. Unii dinte localnici spun că și-au pregătit bagajele și s-au resemnat cu ideea că într-o zi s-ar putea să fugă și ei din calea războiului ca și vecinii lor de peste Nistru.

„- Noi ieri am fost în Ucraina. Am nimerit când era atacul și am stat de la trei până la 11. Abia la ora unu am ajuns acasă. Am văzut cum a explodat. - V-ați speriat? - Da. - Frecvent auziți aici explozii? -Când sunt interceptate nu, dar când nimeresc în pământ - da”.

Femeia din imagini este una dintre cele aproximativ două mii de persoane care locuiesc în satul Palanca, raionul Ștefan Vodă, și care, de aproape patru ani, trăiesc sub umbrela fricii, martori la fiecare bombardament al trupelor ruse asupra Ucrainei vecine.

„- Cum a fost? - Au bombardat cu drone, așa am văzut. Ieri am fost în Ucraina și am văzut cu proprii ochi ce s-a întâmplat”.

„- Ați auzit exploziile? - Numaidecât. Mai că în fiecare dimineață se aud. Se aud bine de pe partea ucraineană. - A fost una în această dimineață la ora patru? - Cu părere de rău, lumea se obișnuiește, dar e îngrijorător cu atât mai mult că avem copii”.

Unii localnici țin valizele pregătite lângă ușă, gata să părăsească satul în orice moment dacă bombardamentele vor ajunge în Palanca. Oamenii povestesc că, la fiecare atac rusesc, casele lor se cutremură, de parcă s-ar afla chiar pe linia frontului.

„Tremurau și paharele în dulap. Totul se zguduia. Acuma eram într-o agitație toți. Avem tot timpul pregătite actele și câte ceva să luăm cu noi. Tot timpul avem o geantă de serviciu cu care să ne putem evacua dacă se întâmplă ceva aici”.

„- S-a auzit foarte, foarte tare. E strașnic. Eu eram în tură, eu lucrez aici la vamă. - Din câte știm, aici frecvent sunt explozii? - Stăm cu frică, aici tremură pământul când cad dronele”.

„Acum mai des. Așa și trăim. Nu avem unde să ne ducem, părinții sunt bătrâni, au peste 80 de ani”.

Satul Palanca se află la o distanță de aproximativ 15 kilometri de granița cu Ucraina.